"Evenimentul Zilei" va ofera si in aceasta saptamana "Intalnire cu vedeta preferata".
De astazi si pana luni, 24 septembrie (data postei), puteti trimite talonul de participare la concurs pe adresa OP1 CP10, Bucuresti, si participa la tragerea la sorti pentru o discutie fata in fata cu Margareta Paslaru. Talonul poate fi gasit in editia de vineri, 21 septembrie, a ghidului TV.
Cand nu compune muzica si versuri, Margareta Paslaru da fuga sa citeasca povesti micilor pacienti de la Spitalul Grigore Alexandrescu.
EVZ TV: V-ati concentrat in ultimii ani pe actiuni umanitare, voluntariat. Cum s-au concretizat acestea in Romania? Margareta Paslaru: Incepand din 1993 am donat drepturile de autor si interpret, rezultate din vanzarea CD-urilor mele, fie in beneficiul UNICEF, fie in beneficiul Crucii Rosii Romane, alaturi de care am luat parte la campania „Voluntar pentru o zi”. Anul acesta, in februarie, am fost invitata la teledonul Galei UNICEF cu o compozitie proprie, „Our Day, Children’s Day”, cantata impreuna cu grupul Allegretto. Tot cu ei voi fi prezenta si la teledonul Crucii Rosii Romane, dedicat varstnicilor, bunicilor, cu o alta compozitie proprie, muzica si text, „Bunicii mei”. Orchestratia piesei a fost realizata de Mircea Dragan. De cate ori am o ora libera, dau o fuga la Spitalul Grigore Alexandrescu, unde sunt voluntar, sa citesc povesti micilor pacienti.
E greu sa faci bine in Romania? Care sunt piedicile pe care le-ati intampinat aici? Cand eliminam prejudecatile si stereotipia putem atinge sublimul, realizand o diferenta. Dar totul cere timp, perseverenta, gandire, pozitiva si multa rabdare. Stiu ca omul sfinteste locul, stiu ca exista persoane inimoase care dau o mana de ajutor oferind dragoste si caldura suferinzilor. Initiativele lor ar trebui incurajate si sustinute.
Am avut sansa de a cunoaste astfel de oameni minunati: doamna Coros din Braila care a donat cearsafuri si pijamalute copiilor din spital, domnul Ouatu care a donat o suta de perechi de manusi pentru copiii strazi. De curand am primit de la doua admiratoare, Anca si Elena, marionete crosetate pentru degete, iar cu aceste marionete voi ilustra mai bine povestile pentru micii pacienti de la spital. Astfel de oameni ii pot inspira si pe altii...
Mai concertati in Romania si in strainatate? De cand l-am pierdut pe sotul meu, nu. Dar compun in continuare. Emisiuni radiofonice si de televiziune, activitati multiple, ca acelea mentionate mai sus ma conecteaza cu publicul meu drag. In curand voi lansa si caseta CD-ului „Margareta forever”.
Cum v-ati defini publicul? La tot ce i-am daruit, publicul a raspuns pe masura. Fidelitatea, dragostea lui se manifesta spontan si in prezent, oriunde m-as afla; fie in taxi, fie pe strada, la concerte si expozitii, la piata. Si pentru ca mi se cer autografe, sunt pregatita cu fotografii in poseta. Bucuria revederii este emotionanta nu numai pentru cei care ma opresc, dar si pentru mine. Le multumesc pentru caldura si sinceritate, fara a-i uita si pe acei care, avand aces la internet, imi scriu in cartea de oaspeti a site-ului. (n.r. - www.margareta.com)
In SUA ati devenit realizator de emisiuni culturale. Cum a fost sa schimbati luminile rampei cu munca din spatele ecranului? Promovandu-i pe altii, am avut mari satisfactii. Creativitatea infloreste odata cu responsabilitatea si respectul fata de telespectatori. Este o lume fascinanta de cealalta parte a camerei, in special la montaj. Am invatat enorm!
Emisiunile culturale isi fac cu greu loc in grilele televiziunilor de la noi. Cum stateati dumneavoastra cu audienta? Caracterul educativ al emisiunilor de 28 de minute le-a permis sa existe, indiferent de rating; cred ca este important sa trezim curiozitatea dezvoltand gustul pentru calitate.
Ana-Maria nu a mostenit niciuna dintre pasiunile mamei, pictura, muzica, actorie?Seamana mai mult cu tatal ei, dar a mostenit de la mine simtul artistic. Cand timpul ii permite creeaza portrete in creion si carbune, ori picteaza uleiuri in stil abstract. Talentul ei de comunicator si inteligenta au ajutat-o sa se remarce cu rezultate exceptionale. Ca orice mama, sunt tare mandra de ea si de reusitele ei.
Care este rolul care v-a solicitat cel mai mult? Personajul Polly, din piesa „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht a fost o partitura dificila. Alaturi de marele Toma Caragiu si in regia maestrului Liviu Ciulei, am jucat aproximativ 400 de spectacole la Teatrul Bulandra. Aptitudinile mele au atras si atentia regizorilor de film care m-au distribuit ulterior, iar fiecare rol din peliculele in care am jucat mi-a dat sansa de interpreta un personaj aparte.