Insula fantomă care devine vizibilă o dată la şapte ani, dar nu poate fi atinsă

Brasil, cunoscută și sub numele de Hy Brasil sau numeroase alte variante, este o insulă fantomă despre care s-a afirmat că s-ar afla în Oceanul Atlantic, în vestul Irlandei.

În mitologia irlandeză este descrisă ca fiind învăluită în ceață, cu excepția unei singure zile o dată la fiecare şapte ani, când devine vizibilă dar nu poate fi atinsă, scrie efemeride.ro. Probabil, are rădăcini similare cu alte insule mitologice despre care se spune că există în Oceanul Atlantic, cum ar fi Atlantida, Insula Sfântului Brendan și Insula Mam.

Hărțile maritime au identificat o insulă numită „Bracile” în largul coastei de vest a Irlandei, în Oceanul Atlantic, începând cu 1325, într-un portulan realizat de Angelino Dulcert. Mai târziu, a apărut ca Insula de Brasil pe harta venețiană a lui Andrea Bianco (1436), atașată de una dintre insulele cele mai mari dintr-un grup de insule din Oceanul Atlantic. Această insulă a fost identificată pentru un timp cu insula modernă Terceira din Azore.

O hartă catalană de pe la 1480 etichetează două insule ca „Illa de brasil”, una la sud-vest de Irlanda (unde se presupune că ar fi locul insulei mitologice) și una la sud de „Illa verde”.

Pe hărți insula a fost prezentată ca fiind circulară, de multe ori cu o strâmtoare centrală sau un râu care curge de la est-vest de-a lungul diametrului insulei. În ciuda încercărilor eșuate de a o găsi, aceasta a apărut în mod regulat pe hărți până în 1865 ca fiind situată la sud vest de Golful Galway, de data aceasta fiind numită Stânca Brasil (Brasil Rock).

În 1902, W.G. Wood-Martin nota câteva apariţii ale insulei Hy Brasil. A fost văzută lângă ţinutul Sligo în anul 1885: „Eu însumi am văzut un minunat miraj asemănător celui observat lângă coasta din Tireragh, în ţinutul Sligo; am văzut un adevărat oraş, mare şi frumos, cu copaci, case, turle de biserică, castele etc.” Wood-Martin afirma că aceste oraşe ar fi reflexii ale unor oraşe reale aflate undeva în lume; el îşi susţinea ipoteza bazându-se pe spusele marinarilor din golful Dublin, care puteau vedea uneori Muntele Snowdon „ivindu-se” de la sute de kilometri distanţă.