OFERTĂ. Pompele funebre oferă, în situaţii de criză, pachete de servicii complete pentru înmormântări. Medicul legist, pomana şi coliva sunt incluse în preţ.
Ritualurile de înmormântare s-au desprins, cumva, de stricteţea pregătirilor şi de aglomeraţia de sfaturi şi obiceiuri care sar, în momentele dificile, din toate părţile. Pentru organizarea punctuală, dar şi pentru mulţumirea clientului, pompele funebre stau la dispoziţie cu servicii capcoadă din care nu lipsesc medicul constatator al decesului, îmbălsămarea, dar şi coliva sau pomana.
Ca orice piaţă dominată de raportul preţ-calitate, firmele specializate care se ocupă de documente, transport, coşciuge sau aranjamente florale stau să pălească în faţa prăvăliilor de cartier care, la acelaşi preţ, profită de suferinţa omului şi-i fură ochii cu preţuri mici.
Moartea - afacerea speculanţilor
Un vechi în branşa pompelor funebre, Anton Neagoe, cunoscut ca Tony Mormânt, ştie toate mişcările în afacerea asta. Nemulţumit de cei de la poarta spitalelor care „vânează“ orice mort trece spre morgă, încă se mai încrede în publicitatea din vorbă în vorbă şi în promovarea prin calitatea serviciilor.
„Vede unul că îmi prezint frumos marfa şi că am termopane-n geam, pleacă dincolo, la zăbrele, că e mai ieftin. Dar dacă eu dau un sicriu cu mai mult decât vinde ăla, eu n-aş mai face nimic. M-aş lăsa de meserie“, spune, oarecum indignat de ceea ce se întâmplă în afacerea asta, pe care o numeşte „mafie“, patronul „Anthony - ultimul drum“. În biroul său, oricât de mohorâtă ar părea ziua printre sicriele lucioase, lăcuite şi lustruite, de import sau „fabricate în România“, cruci aurite sau alte podoabe funerare, forfotă există. Doi indivizi sar spre uşă, „că a venit marfa“. Coşciugele coboară unul câte unul din camion, spre depozitul de sub sediu. Defilarea „scândurilor“, de înspăimântare veselă, le mai lasă loc de glume.
Non-stop la dispoziţie
„Nenorociri de astea se întâmplă. Nu e ca la nuntă, să poţi s-o programezi. Acum e, acum nu e. Mâine avem trei înmormântă ri în acelaşi timp. Oamenii ăştia tre’ să coboare mortul de la etajul patru, altul e la parter. Dar sicriul are acelaşi preţ pentru amândoi. Diferă manopera“, explică, în linii mari, cam care e mersul cu serviciile funerare complete.
Ultimul drum la Anthony include, la cerere, coliva, parastasul şi, aşa cum spune patronul, „orice vrea clientul“. La capitolul „implicarea familiei“ celui decedat în organizare, pompele funebre au bătăi de cap. „E mai greu când vine o bătrânică şi spune că fac eu aia, dreg eu aia. De aia eu discut cu un sin
gur om. Dacă vin toate babele şi toate ţaţele şi spun «fă şi aşa, fă şi aşa, că ştiu eu», mai mult încurcă. Şi nu ştiu nimic! Aşa-s oamenii, se bagă oricând. Încă n-am ajuns la standardele la care dai un telefon să spui «vreau să te ocupi de tot»“, adaugă Tony Mormânt.
Mai spune că „nu ştii când se întâmplă“. De asta cei 12 angajaţi stau mobilizaţi, „în bătaia puştii“, cu telefonul în mână, pentru „momentele grele“. La numărul de telefon scurt al firmei, de patru cifre, care-l costă ceva bănuţi pe lună, răspunde oricând cineva. „Nu e ca la alţii, îl scoală pe ăla din pat că este o comandă. La noi tot timpul este cineva aici.“ Asta pentru că, „odată şi-odată, tot se întâmplă“.
FRANCIZĂ
Coliva s-a mutat pe internet
- Un loc numai bun de exploatat când vine vorba de promovarea serviciilor este, pentru un timişorean, internetul. Ioan Panteş „găteşte“ colivă pentru înmormântări din 1996, iar de puţină vreme şi-a lansat afacerea on-line. „Toate au mers încet la început, dar din necesitate înveţi multe. Am constatat că există cerere şi atunci am zis să facem un site“, povesteşte Panteş debutul în virtual.
- Deşi lunar are maximum patru comenzi venite prin internet, nimic nu-l descurajează. „Multe dintre ele sunt nelivrabile, pentru că cei mai mulţi sunt din Bucureşti. Nu văd că noi suntem din Timişoara.“
- Colivele se pregătesc în laborator şi la ele muncesc doar doi oameni. „Reţeta este secretă, optimizată pentru preţ şi gust“, spune timişoreanul. Site-ul, www.coliva.ro, distribuie acum în judeţul Timiş, dar şi în localităţile vecine.
- „Nu este nimic deosebit. Tradiţiile legate de colivă s-au cam pierdut pentru că s-au cam dus bătrânele care ştiau să o facă. N-a fost un obicei care să se moştenească de la mamă la fiică.“ De asemenea, Panteş crede că obiceiurile culinare de înmormântare vor mai rezista maximum 20 de ani. „Lumea de obicei întârzie la ceremonie şi nu prea mai are răbdare să stea cu mortul la groapă.“
- Pentru a extinde ceea ce a început la Timişoara, Ioan Panteş este dispus să-şi vândă ideea în sistem franciză în toată România.
ÎN FAMILIE
Pompele funebre se lasă moştenire
Din 1992, de când s-a apucat de treabă, Anton Neagoe a avut, pe rând, vremuri bune, dar şi rele. În echipa afacerii intră fiul, dar şi nevasta, care se ocupă de partea culinară a „ultimului drum“. De catering nici să n-audă. „Păi, eu ce fac? Îngraş pe alţii? Iau de colo şi pun dincolo? Noi facem tot! Omul îmi zice: pui o bucăţică de aia, un pic de aia. Ce? Mi-e greu să iau, merg în piaţă, şi să iau şi nişte vase?“
Coliva, prescurile şi pomana mortului intră în pachetul de înhumare oferit de Tony Mormânt. „Nevastă-mea face piaţa şi, în funcţie de ce solicită clientul, aia face. Vrea o pulpă de pui cu orez, aşezat, aşa, într-o farfurioară, asta facem. Vrea pahare de plastic, dăm pahare de plastic. Vrea farfurii de unică folosinţă, aducem de alea“. Doar la coroane şi alte aranjamente Tony Mormânt se lasă deschis la colaborări: „Dar şi alea-s scumpe, deşi le luăm direct de la producător, din import“.
Înmormântarea fără pretenţii, „modestă“, aşa cum îi spune el, costă de la 800 de lei la vreo 2.000 de lei. Sicriele pornesc la vânzare de la 300 de lei, simplu, clasic, iar cele mai scumpe, fabricate în stil american, ajung la vreo 7.000. de lei
Romii sunt cei mai pretenţioşi
Puşi pe fuga organizării, oamenii se trezesc cu ofertele în faţă, de unde pot să aleagă, dar mai ales să priceapă. „Când vin aici, eu le explic. Asta costă, aia e atât, îmbălsămarea se face numai dacă vrei, transportul e la alegere, cu dricul sau cu o maşină frumoasă, plătită la oră“.
Dintre toţi care i-au ales serviciile, romii s-au arătat cei mai atenţi la detalii şi fast. „Vor aşa, mai «şucar» cum zic ei. Şi nu-i judec deloc. Nici nu se uită la preţ, pentru că îşi respectă mortul. Vor sicrie tip Boston, de-astea americane, înzorzonate, cu galben, cu auriu. Alţii vor coşciuge albe, cum văd ei în filme“. Oricât de nefericit e momentul, Tony Mormânt crede că înmormântarea arată, în toate formele ei, bunăstarea unei familii. De aceea, preţurile sunt pe categorii. Ceremonia cu fast, de la constatarea medicului şi până la groapă, ajunge şi până la câteva mii de euro.
Printre „impostorii“ din lumea pompelor funebre pe care îi suspectează că lucrează necurat cu moartea, Tony Mormânt spune că în spitale nu se fură doar „clienţii“, ci şi meseriile. „A venit una odată la mine s-o angajez la îmbălsămare. Era femeie de serviciu la spital şi mi-a zis: «Am văzut şi-am învăţat şi eu». Ce vorbeşti tu? Ai învăţat! Cum naiba să o trimiţi pe aia?“
La Bradu, spitalul este vadul bun
Apropierea pompelor funebre „Bradu“ de Spitalul de Urgenţe din Bucureşti este „pur întâmplătoare“, după cum spune Mihai Bradu, aflat pe lista „greilor“ în serviciile funerare. „Este, totuşi, un vad bun aici. Alta era treaba dacă aveam sediul în Piaţa Obor“, explică acesta importanţa locului de desfacere a pompelor funebre. Pentru bunul mers al activităţii, mizează pe reclama gratuită, pe care o fac clienţii mulţumiţi de prestări. „Este un domeniu sensibil, nu poţi face o publicitate agresivă. Merge aşa, din gură-n gură. Ce pot să spun? Că fac cele mai frumoase sicrie?“.
Din 1990, de când se ocupă de astfel de evenimente, crede că pompele funerare au evoluat. „Noi nu mai vindem produse, vindem servicii. Vine omul, ia sicriul şi ce face cu el? Nu mai are chef de umblătură“. Locul de desfacere a produselor, cu sicriele proptite în vitrină, prezintă la vedere unul dintre cele mai „valoroase“ coşciuge, lucios şi negru, de 12.000 de lei. Mai în spate stau cele „evazate“, ieftine - 380 de lei bucata.