Cel mai important eveniment politic al anului 2021 a fost, fără îndoială, scoaterea USR de la guvernare. Nu, nu lupta pentru șefia PNL este în vârful topului, pentru simplul motiv că ea a fost doar un episod subsumat trimiterii pe la casele și unitățile lor militare a miniștrilor tefeliști. S-a petrecut cu o clipă înainte de a fi pus mâna pe putere într-o măsură care le-ar fi permis declanșarea unui alt prăpăd, după acela în care Gruparea de Criminalitate Organizată „Coldea-Kovesi” a ținut sub teroare tot ceea ce considerau ei că stă în calea Statului Paralel, indezirabili din lumea politică, a oamenilor de afaceri, doar cei români, și a patronilor media, tot români, desigur.
Miercuri, 1 septembrie, Florin Cîțu, pe atunci încă premier, anunța demiterea lui Stelian Ion din funcția de ministru al Justiției.
Cererea de revocare era deja trimisă iar interimar urma să fie Lucian Bode, titularul de la Interne. Motivele de arătat au fost și ele numite de Florin Cîțu în același anunț: „Nu voi accepta în Guvernul României miniștri care să se opună modernizării României. Stelian Ion este un ministru care (...) nu a reușit să se impună în coaliție, nu a reușit să-și ducă la bun sfârșit proiectele. Un exemplu este desființarea Secției speciale, care nici după opt luni de mandat nu a fost desființată. A bloca activitatea guvernului doar pentru că nu ești de acord să dezvolți comunitățile înseamnă încălcarea mandatului dat de Parlament prin programul de guvernare. Nu voi permite ca poporul român să fie șantajat”. Deci, motivele ar fi fost tergiversarea desființării Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție și blocarea programului de investiții de 50 de miliarde Anghel Saligny de către USR-iștii din guvern, care amenințau cu moțiune de cenzură în situația adoptării sale. Pretextul lor era că lipsește avizul de la Ministerul Justiției, condus de Stelian Ion, adică exact unul dintre ministerele aflate sub tutelă USR-istă.
Știam din surse serioase că desființarea SIIJ nu era câtuși de puțin prima dintre grijile președintelui Klaus Iohannis, în mod sigur, nu în varianta în care competențele în materie să se întoarcă la DNA. Nu intra nici în vederile PNL, și nici ale UDMR, cei doi parteneri de coaliție ai USR. Nu mai rămânea decât varianta șantajului userist cu adoptarea Programului Anghel Saligny, contra emiterii unei ordonanțe de urgență care să fi înființat o agenție națională care să dispună de toate spitalele din România, cu un buget de 10 miliarde de euro. Mai știam și că textul acestei ordonanțe era total străin celor din Ministerul Sănătății și că el venise gata elaborat de experți străini pe filiera Dacian Cioloș - Vlad Voiculescu.
Peste toate, strategia lui Klaus Iohannis, aceea de a-i împinge la compromitere manu propria pe cei de la USR, prin cooptarea la guvernare, dăduse deja roade. Miniștrii tefeliști se vădiseră în doar câteva luni a fi nu doar niște catastrofe, dar arătaseră clar că sunt și puși pe rele. Nu intru în detalii, menționez doar prestația dezastruoasă a miniștrilor useriști care au trecut pe la Sănătate, una care în plină Pandemie s-a numărat în doar Dumnezeu știe câte mii de morți.
Dar parcă tot nu era plin paharul, îmi spuneam, ar mai trebui să fie ceva, ceva ce a grăbit ca peste noapte îndepărtarea de urgență a USR de la putere. Ce o fi fost? Păi să vedem. În primul rând, nu poate scăpa atenției suprapunerea a doi vectori: pe măsură ce prestația miniștrilor USR din Cabinetul Cîțu se eroda până la cotele ridicolului nociv, cu atât se întețeau acțiunile care vizau îndepărtarea lui Ludovic Orban din funcția de președinte al PNL și din aceea de șef al Camerei Deputaților. Pentru îndeplinirea celor două deziderate, Klaus Iohannis a împins PNL la pagube imense: în plină Pandemie, în plină perioadă de criză economică și socială, PNL a apărut a fi dispus la sacrificarea oricărui interes public vital, părea a nu fi interesat decât de o miză derizorie în comparație cu situația populației. Care să fi fost miza reală, una care să justifice pierderile din planul încrederii? Ce să fi fost atât de înspăimântător?
Imediat după demiterea sa din funcția de ministru al Justiției, la doar o zi, joi, 2 septembrie, Stelian Ion și-a pus mâna în cap atunci când a arătat care a fost miza nevăzută a îndepărtării sale, petrecută scurt și fără clipire: „Povestea are și un substrat nevăzut, legat de procedura de numire a procurorilor de rang înalt aflată în derulare. Aceasta este miza nevăzută”. Caracterul cu orice preț al demiterii sale era așadar dat de faptul Stelian Ion începuse procedura de selecție a procurorilor șefi la DIICOT și DNA fără o consultare prealabilă cu președintele Klaus Iohannis, caz în care președintele s-ar fi putut trezi cu niște șefi de parchete din categoria procurorilor #rezist, din zona de formare și influență soroșisto-oengistă, adică și mai clar decât atât, din familia celor cu Coldea și Kovesi în suflet și minte, cu toate consecințele practice care puteau decurge de aici. Una dintre ele, revenirea la recentele vremuri în care Justiția ajunsese toporul de retezat capete, din mâinile Statului Paralel. Ce ar fi fost în această variantă, ce ar fi însemnat asta pentru Klaus Iohannis?
Eu cred că ar fi însemnat sfârșitul său! În afară de unele informații pe care le-am avut în timp real, chiar în timp ce se derulau evenimentele evocate mai sus, două declarații recente, una a lui Ludovic Orban, a doua a lui Stelian Ion, m-au făcut să bănuiesc ce s-a întâmplat cu adevărat și care a fost motivul pentru care, cu orice risc, Klaus Iohannis a împins, atât URR-ul, cât și pe Ludovic Orban, în afara puterii: faptul că împreună pregăteau suspendarea dublată/urmată de inculparea președintelui. Înainte de a cita cele două declarații care m-au dumirit, vorba filosofului Nae Ionescu, să vedem mai întâi o serie de premise determinante.
Este de notorietate faptul că Ludovic Orban a devenit un personaj de nerecunoscut după ce, în 2016, DNA l-a agățat într-un dosar în care era acuzat că a pretins de la Tiberiu Urdăreanu suma de 50.000 euro, pentru a-i fi promovată imaginea de candidat la Primăria Capitalei. La acea dată, Binomul Coldea-Kovesi era în plină vigoare, opera încă nestingherit, și șefa DNA, și șeful operativ al SRI, erau siguri că au reușit să pună la Cotroceni un președinte-marionetă. Este drept, contribuiseră decisiv la alegerea sa, prin arestarea politicienilor, oamenilor de afaceri și patronilor media care l-ar fi sprijinit pe contra-candidatul său, Viorel Ponta. N-a fost să fie așa, au fost înlăturați pe rând, dar la data la care îl agățau pe Orban, nu aveau încă de unde să știe asta. Când au înțeles, era prea târziu. Dacă Laura Codruța Kovesi a părut resemnată, mai ales după ce s-a dus pe bani mulți la Parchetul European, nu la fel a reacționat și Florian Coldea. Nu s-a putut abține, a spus ce gândește și chiar că intenționează să se răzbune, atunci când la puțină vreme după înlăturarea de la SRI a declarat: „Aș vrea să reamintesc de un celebru personaj biblic, care în urmă cu circa 2.000 de ani a trădat pentru 30 de arginți. Ce dacă ulterior l-au apucat remușcările? Lucrul nu s-a putut repara și răul făcut n-a putut fi rezolvat. Evident, ca orice trădător, destinul i-a sfârșit tragic.”
Scriam, imediat după ce i-am citit consternat declarația dezaxat-amenințătoare: „Cum, și-o fi spus Coldea în acele momente(n.m. cele imediat de după demitere), din banal primar de provincie l-am făcut președinte, i-am arestat și i-am anihilat pe toți cei care îi stăteau în cale și el așa mă recompensează? Ce Iudă! M-a vândut pe 30 de arginți! Chiar era și este convins de rolul mesianic pe care l-a deținut atunci când a transformat societatea românească în „câmp tactic”, atunci când, deservit de Kovesi, făcea, desfăcea și curma vieți și destine. Nu la multă vreme după ce i-a trecut sezonul din SRI, avea să vorbească despre viziunea sa patologică și să-i prevadă un destin tragic celui care l-a „trădat pentru 30 de arginți”. Adică, un Iuda modern, l-a trădat pe el, pe Coldea, un Mesia întrupat cu vipușcă și epoleți în boscheții de la liziera Pădurii Băneasa. Așadar, să-i recunoaștem lui Klaus Iohannis meritele! În urma unor combinații abile, salvând aparențele de membru al sectei adepților Poliției Politice, el a reușit ceea ce PSD-ul s-a angajat în alegeri: a anihilat Binomul prin retezarea ambelor sale capete, Coldea și Kovesi.”
Așadar, fezandarea lui Ludovic Orban, metamorfozarea sa într-un personaj de nerecunoscut, s-a petrecut în Epoca „Coldea-Kovesi”. Probele împotriva sa, interceptările, înregistrările și filmările din biroul lui Tiberiu Urdăreanu și nu numai, au plecat din mâna generalului Coldea, cu tot ce presupune asta, inclusiv păstrarea unor copii. Chestie care îl poate ține pe Orban expus până la capătul zilelor sale. Păcat, era știut a fi un liberal autentic, dar ăsta este un alt subiect.
Revin acum la cele două declarații care, cum ziceam, m-au dumirit, m-au pus pe cale. Prima îi aparține lui Ludovic Orban și a fost făcută acum ceva mai bine de o lună: „Știm foarte clar că suspendarea duce la referendum și dacă se inițiază suspendarea, ea trebuie să ducă la demitere și aici eu vă spun cu extrem de mare seriozitate și responsabilitate: având o parte de răspundere pentru realegerea lui Klaus Iohannis ca președinte în 2019, deși atunci era cu totul și cu totul altceva și nimic nu indica că ar putea să ajungă într-o asemenea spirală a nebuniei și a ruperii complete de realitate și de interesele românilor, mă voi implica cu toată forța într-un referendum de demitere.”
A doua îi aparține lui Stelian Ion, fostul ministru USR-ist al Justiției, și a fost făcută acum mai puțin de o săptămână, în data de 9 decembrie, în cadrul unui interviu acordat publicației Europa liberă: La întrebarea „Din ce spuneți, ați rămas cu această convingere că președintele Klaus Iohannis a fost cel care a dictat plecarea dumneavoastră din guvern?” Stelian Ion a răspuns fără nicio ezitare: „100%(n.m. Klaus Iohannis a dictat plecarea mea din Guvern)!” În același interviu, Stelian Ion a recunoscut că s-a pripit, că ar fi trebuit să-l ia mai prin învăluire pe Klaus Iohannis: „Puteam găsi o formulă să fie mulțumit și domnul președinte și noi să fim împăcați, astfel încât să continuăm activitatea.”
Așadar, însumând, Ludovic Orban este de părere că președintele Klaus Iohannis a ajuns la nebunie, la rupere de realitate și de interesele românilor. Stelian Ion, este sigur că președintele Klaus Iohannis a dictat plecarea lui din Guvern din motive care țineau de procedura de numire a procurorilor din conducerile DIICOT și DNA, fără o consultare prealabilă cu președintele. În sfârșit, generalul Coldea, șeful laboratorului genetic în care a fost creat USR, nu a ieșit din starea de concentrare permanentă pe împlinirea propriei profeții, aceea potrivit căreia lui Klaus Iohannis, acest Iuda, că oricărui trădător, destinul trebuie să-i sfârșească tragic.
Ei bine, acest plan de puțin eșuat a fost limpede abia în momentul în care Stelian Ion a făcut publică lista cu candidații la funcții de conducere din Parchetul General, DIICOT și DNA. Urma ca președintele Klaus Iohannis să nu aibă încotro, să semneze decretul prezidențial și să-l trimită la Monitorul Oficial, fără să fi avut niciun cuvânt de spus. Președintele a găsit cuvântul de spus. L-a trimis pe tușă pe înaintașul Stelian Ion, înainte ca echipa Coldea să marcheze decisiv.
Vă întrebați dacă nu am nicio îndoială cu privire la cele ce se văd din asamblarea tuturor acestor elemente? Aș fi avut, dar doar dacă momentul trimiterii în rezervă al lui Stelian Ion nu ar fi fost urmat imediat de corul armatei regulate a plutonierilor de presă, a deontologilor progresiști ai Statului Paralel, a maiștrilor suflători în alămurile fanfarei militare dirijate de neîmpăcatul rezervist, generalul Florian Coldea. Nu a lipsit niciunul de la apel. Toți au interpretat aceeași partitură: Iohannis este un iresponsabil care ar trebui suspendat, demis și inculpat.