Inginerul Eugeniu Iordăchescu a murit la începutul acestui an, la vârsta de 89 de ani. El a ajutat la proiectarea Catedralei Mântuirii Neamului.
O moarte care nu e de breaking news: pe 4 ianuarie, la vârsta de 89 de ani, a murit inginerul Eugeniu Iordăchescu. Uitat pentru publicul larg, inginerul Iordăchescu își leagă numele de una dintre puținele satisfacții pe care le-am trăit în ultimii și cei mai apăsători ani ai epocii lui Nicolae Ceaușescu: salvarea unor biserici din fața lamelor buldozerelor care eliberau Bucureștiul pentru proiectele megalomanice ale vremii.
Eugeniu Iordăchescu, care în anii ’80 era director tehnic la Institutul Proiect București, a inventat o metodă revoluționară de a muta clădiri de pe amplasamentul inițial. Așa cum avea să descrie într-un interviu chiar inginerul, mutarea se făcea „precum muți un pahar plin pe o tavă”.
După cutremurul din martie 1977, Ceaușescu a decis demolarea majorității clădirilor vechi și sistematizarea Capitalei. Planul cuprindea și construirea Bulevardului Victoria Socialismului și Casei Poporului. Sute de clădiri au fost demolate atunci, nu toate fiind construite prost sau afectate de seism.
Poreclit „Inginerul Raiului”, pentru că a ajutat la salvarea bisericilor, Eugeniu Iordăchescu a ajutat la păstrarea în patrimoniul național a 13 biserici, una din Reșița și restul din București, dar și un bloc. Pentru ultimul, inovația a mers dincolo de orice record deja stabilit: blocul a fost tăiat în două, o jumătate fiind mutată la stânga și cealaltă la dreapta!
Inainte de a-l lăsa pe regretatul inginer să ne transmită câteva amintiri, prin intermediul unui interviu acordat publicației „Lumina Credinței”, vreau să mai amintesc un amănunt din viața acestui personaj fabulos. Aflând de succesul mutării bisericilor, autoritățile din Canada au decis să apeleze la Iordăchescu pentru a muta primăria din Toronto. Inginerul a fost de acord, conducerea Institutului și-a dat acordul, dar, chiar înainte de plecare, i s-a retras pașaportul. Canadienii au făcut ceva scandal, dar românii nu au vrut să riște ca Eugeniu Iordăchescu să rămână peste ocean.
Au fost salvate de la demolare 75.000 de tone de biserici
Într-un interviu pentru Răzvan Bucuroiu, pe atunci la Lumea Credinței, inginerul Eugeniu Iordăchescu a povestit câteva elemente din episodul care i-a adus celebritatea.
Mi s-a luminat gândul
- Mai mutaseți până atunci astfel de obiective?
- Nu. Dar mi s-a luminat gândul când a fost vorba de Schitul Maicilor, care era o oază. Era ceva de vis să intri în curtea mănăstirii și să te poți reculege. Maicile, în ateliere, lucrau iconițe în aur și argint, obiecte de cult în general.
O să fie la 50, 100 de metri mai încolo, dar o vom avea întreagă!
- Cum de au acceptat comuniștii planul Dvs.?
- A fost în primul rând consecința presiunilor din toate părțile, atât interne, cât și externe, cu privire la protejarea unor monumente. Așa a fost făcută, o excepție să-i spunem, lucru pe care l-am aflat mai târziu. Schitul Maicilor l-am salvat îndrăznind să fac o propunere concretă de mutare a ei. Am insistat, având atunci posibilitățile de a demonstra că este posibil, și, cu sprijinul Primăriei, s-a acceptat această treabă. A avut 5 mutări în spațiu că să poată să fie salvată...
- Ce rol a avut Biserică în toată această acțiune? V-a sprijinit?
- Aveam o foarte bună legătură cu Patriarhul Iustin Moisescu, pe care îl informam deseori despre această treabă. Episcopul de atunci, Român Ialomițeanul, nu era de acord sub nici o formă cu mutarea, dorind că biserică să rămână pe amplasament. La ultima întrevedere, tensionată, Patriarhul Iustin i-a spus: „Ce vrei? Nu înțelegi că nu se poate păstra aici? O să fie la 50, 100 de metri mai încolo, dar o vom avea întreagă!“. Atunci a cedat și Episcopul Român.
- Câte biserici au fost salvate, în total?
- 13 biserici. Cifra include și o biserică în Reșița, ce se află lângă Casă de Cultură. Trebuiau să fie demolate, alături de toate celelalte care s-au demolat până în 1989. Îmi amintesc o întâmplare: Schitul Maicilor, fiind pe traseu, pe șine, cei doi Ceausesti au venit în vizită, și au comentat. Ea i-a spus lui, enervată: „Ai văzut, mă, că au reușit?“. Ce se presupunea aici? Că fusese o înțelegere între ei: „Lasa-i, mă, să vedem dacă pot!“. Ulterior, am fost avertizat că, în cazul lucrărilor, să am grijă asupra unor evenimente neprevăzute, și că o să fiu salvat, chiar dacă se întâmplă ceva rău. Ei tot sperau să nu meargă treaba...
Sfânta Vineri trebuia salvată
- Pe ce criterii se mutau anumite biserici, iar altele se demolau? Care era principalul criteriu: cel de ordin politic sau cel de ordin tehnic?
- Toate au fost de ordin politic! În cazul Bisericii Sf. Vineri, am colaborat foarte bine cu pr. Gelu Bogdan și acela era un obiectiv care trebuia translat. În timpul unei vizite, chiar într-o vineri, pe la 12.30, s-a luat hotărârea să fie demolată. Ceaușescu părea mai conciliant. Ea nu. De altfel, ea a insistat să se dărâme Sf. Vineri. Discuția a fost mai aprinsă între conducătorii Primăriei. Unii au înțeles că trebuia să rămână. Dar erau atunci prim vice-președintele și viceprimarul care au spus că așa s-a înțeles.
- Care a fost cel mai greu moment din toată această acțiune de mutare?
- Mutarea Palatului Sinodal de la Mănăstirea Antim. Despre el se discuta în contradictoriu: să fie salvat, să fie demolat... Într-o zi, pe la ora 13, m-a sunat primul secretar, să mă întrebe ce să le spună Ceaușeștilor despre Palatul Sinodal, dacă se poate muta sau nu. Era cu adevărat o lucrare total ieșită din proporția a ceea ce făcusem până atunci. Are 52 de metri lungime, 25 metri lățime, 3 nivele și o greutate de 9.000 de tone (adică echivalentul unei garnituri de tren cu 900 de vagoane). O treabă foarte dificilă... Se apropia și sezonul de iarnă. Mă sună apoi după ora 16 și-mi spune: „Gata, da-i drumul!“. Era pentru prima dată când am mutat o clădire cu instalația de încălzire centrală în funcțiune, cu apa și canal.
- Câte tone de biserică ați mutat?
- Cred că vreo 75 000 de tone.
Patriarhul Daniel: Eugeniu Iordăchescu a ajutat la Catedrala Mântuirii Neamului
ÎPF Patriarhul Daniel a transmis un mesaj de condoleanțe la decesul lui Eugeniu Iordăchescu.
„Am primit cu multă tristețe vestea trecerii din această viață a distinsului inginer dr. Eugeniu Iordăchescu, renumit specialist în domeniul translării construcțiilor, cu merite deosebite în păstrarea şi conservarea unor obiective importante ale patrimoniului naţional.
Domnul inginer dr. Eugeniu Iordăchescu va rămâne în conștiința Bisericii Ortodoxe Române ca salvator al unor biserici condamnate de regimul comunist la demolare.
De-a lungul prodigioasei sale activități profesionale, regretatul inginer dr. Eugeniu Iordăchescu s-a distins prin realizarea a zeci de proiecte pentru salvarea unor edificii valoroase, cât și pentru edificarea unor clădiri noi, remarcându-se în mod special prin implicarea în salvarea arhitecturii patrimoniale, din care fac parte și o seamă de biserici și mănăstiri din București: biserica Schitul Maicilor, biserica Olari, biserica Sfântul Ilie – Rahova, biserica Mănăstirii Mihai Vodă, clopotnița bisericii Mihai Vodă, Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim, biserica Sfântul Ioan Nou (Ionică Piață), biserica Sfântul Gheorghe (Capra), biserica Sfântul Ștefan „Cuibul cu barză”, ansamblul statuar de la biserica Domnița Bălașa, precum şi biserica Mănăstirii Râmeț, jud. Alba, şi biserica Petru Iacob din Reșița.
Personal, exprimăm profundă recunoștință memoriei domnului Eugeniu Iordăchescu pentru activitatea sa desfășurată, mai întâi în calitate de consultant, iar apoi în calitate de consilier patriarhal, la Patriarhia Română în perioada 2008 – 2010, unde, împreună cu regretatul arhitect Niculae Vlădescu, a contribuit la organizarea celor trei Simpozioane Tematice Consultative privind Catedrala Mântuirii Neamului, arhitectură, structură, utilitate cultuală şi culturală. Pentru meritele sale deosebite, în anul 2016, am conferit domnului Eugeniu Iordăchescu „Crucea patriarhală”, cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române.”