Institutul Oncologic București a cerut fi nanțare pentru colectarea deșeurilor rezultate din tratamentul cu iod izotopic în ianuarie 2014 și a primit fondurile în august 2016. În 2015 au rămas necheltuite din veniturile proprii, potrivit Curții de Conturi, nu mai puțin de 522 milioane de lei.
Sistemul medical românesc este la pământ nu doar din lipsa de fonduri, ci și pentru că banii au fost ținuți în conturile Ministerului Sănătății, în loc să fie folosiți la finanțarea investiților, este concluzia unui audit al dezvoltării infrastructurii în sănătate în perioada 2011-2015, realizat de Curtea de Conturi. În plus, ministerul nu a asigurat o fundamentare corespunzătoare a bugetului alocat dezvoltării infrastructurii în sănătate în vederea asigurării fondurilor necesare, nu a urmărit ca repartizarea fondurilor existente să se realizeze pe criterii obiective, astfel încât doar unitățile sanitare au fost îndreptățite să beneficieze cât mai eficient de resursele financiare alocate în cadrul programului de investiții.
A încasat 1,6 milioane din dobânzi și a plătit 35
Disponibilul din cont al veniturilor proprii a fost, în medie, de 180 de milioane de lei pe an, recordul fiind stabilit la finele lui 2015 când a ajuns la 522 milioane lei. Cu acești bani se puteau achiziționa, de exemplu, 72 de aparate RMN. Însă, ministerul a preferat să țină banii în cont pentru a încasa dobândă de 1,6 milioane de lei pe când statul a plătit pentru împrumuturi contractate de la BEI și BIRD reprezentând suma de 165 milioane lei, aproximativ egală cu media anuală a disponibilului neutilizat, dobânzi de 35 de milioane lei. Pe scurt, costurile generate de împrumuturile accesate au fost de peste 20 de ori mai mari decât sumele încasate sub formă de dobândă.
19 ani de șantier
Din cauza faptului că MS nu a monitorizat modul în care unitățile publice subordonate au folosit finanțările solicitate pentru investiții, finalizarea unor obiective de investiții a durat între 15 și 19 ani, cum ar fi extinderea Centrului de Cardiologie Timișoara și amenajarea Institutului Regional de Oncologie Iași. Consecința nu este greu de bănuit: creșterea cheltuielilor.
În timp ce avea bani în cont, Ministerul Sănătății nu a asigurat finanțarea investițiilor cerute de unitățile sanitare, astfel că Institutul Oncologic București a cerut finanțare pentru colectarea deșeurilor rezultate din tratamentul cu iod izotopic în ianuarie 2014 și a primit fondurile în august 2016.
Aparatură nefolosită de 98,5 milioane lei
Pe 31 decembrie 2015, exista aparatură medicală achiziționată și nepusă în funcțiune în valoare de 98,5 milioane lei, cum era celebra Barocameră de la Spitalul Floreasca, pentru care unitățile sanitare au calculat cheltuieli de amortizare de 23,9 milioane lei.
Un număr de 27 de unități sanitare au contractat servicii externe de imagistică tip CT/RMN în sumă de 52,7 milioane lei. Experții Curții de Conturi au calculat că din acești bani se puteau achiziționa 18 aparate CT sau șapte RMN de înaltă performanță. Concluzia acestora este că dacă, în perioada 2011-2015, spitalele ar fi beneficiat de fonduri suficiente pentru dotarea cu aparatură medicală necesară sau dacă ar fi utilizat în mod eficient aparatura din dotare pentru realizarea investigațiilor CT/RMN și de laborator cu aparatură și personal propriu ar fi obținut economii de 127.740 mii lei. În cei cinci ani analizați, ministerul a finanțat achiziția unui număr mediu de 0,08 computere tomograf pentru fiecare din cele 375 de spitale din țară.
Banii pentru programul oncologic, nefolosiți
Pentru bolnavii de cancer situația este disperată. Deși România a ratificat încă din 2014 un acord de împrumut cu Banca Mondială în valoare de 250 milioane de euro strict pentru programul ocologic și pentru radioterapie, Ministerul Sănătății nu a utilizat fonduri din acest împrumut în condițiile în care cu aparatele de radioterapie existente nu se poate asigura un tratament adecvat pentru toți bolnavii diagnosticați anual cu o formă de cancer. Constatarea este că, raportat la populație, România se situează pe unul dintre ultimele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce privește dotarea cu echipamente de imagistică medicală, echipamente medicale, cât și a celor de tratare a cancerului prin radioterapie.
Investițiile, scăpate de sub control
Auditul a mai evidențiat că, în perioada 2011-2015, Ministerul Sănătății nu a monitorizat dezvoltarea infrastructurii, deși în rapoartele de activitate pe primii ani au fost prezentate sintetic date privind:
● Finalizarea reabilitării spitalelor începută în anul 2010 și demararea lucrărilor de reabilitare la încă opt spitale.
● Achiziționarea unui număr de 700 simulatoare pentru centre de instruire SMURD și ambulanță.
● Achiziționarea unui număr de 200 monitoare de terapie intensivă.
● Achiziționarea unui număr de 257 de ambulanțe și a unui număr de trei elicoptere medicalizate.
● Achiziționarea unui număr de șase aparate CT, 22 ecografe, patru aparate RMN, un angiograf
● Consolidări, reparații capitale, dotări independente în valoare de 347 milioane lei. Mai grav este că în planurile anuale de control, atât pentru activitatea Corpului de Control al ministerului cât și pentru direcțiile de sănătate publică județene, nu au fost cuprinse obiective privind derularea investițiilor. Doar trei din cele 42 de direcții au făcut asemenea verificări.
Studii de fezabilitate de peste o sută de milioane au rămas pe hârtie
Deși este de notorietate că infrastructura de sănă- tate a României și sistemul de furnizare a serviciilor nu au fost adaptate la tehnologiile moderne și nu satisfac nevoile populației, Ministerul Sănătății nu a instituit un sistem de gestionare a sincopelor și nu a avut soluții de rezolvare. Drept urmare:
● Un proiect de informatizare în valoare de 44.625 mii lei nu s-a finalizat, nu s-a implementat și nu a fost pus în funcțiune.
● Finanțarea de către minister a unor studii de prefezabilitate, fezabilitate, ghiduri arhitecturale, proiecte tehnice și servicii de expertiză în valoare de 114.839 mii lei pentru dotarea „la cheie” a 28 de spitale de urgență și pentru reabilitarea a 15 spitale județene care nu au fost valorificate. Asta în condițiile în care clădirile spitalelor sunt vechi și necesită multe reparații și reabilitări.
● Neluarea măsurilor de derulare a unor proiecte cu finanțare nerambursabilă a condus la pierderea a 70.000 mii lei din fonduri europene.
● Nu au fost accesate fonduri nerambursabile în valoare de 104.500 mii euro în cadrul axei prioritare 3 “Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea și echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate.
● Nu au fost îndeplinite condiționalitățile ex-ante pentru accesarea unor fonduri nerambursabile de 326.000 mii euro, pentru investiții la 35 de unități de urgență în spitalele județene și construirea și echiparea a trei spitale regionale – Cluj, Craiova și Iași.
● Nu au fost utilizate 250.000 mii euro din împrumutul de la BIRD din 2014. Totuși, trebuie notat că în perioada auditată Ministerul Sănătății a accesat fonduri structurale și a implementat proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii în sănătate în valoare de 239.308 lei, precum și împrumuturi BEI și BIRD din care au fost efectuate trageri în sumă de 164.722 lei.
Suntem tot mai bătrâni și mai bolnavi
Speranța de viață la naștere în România este mai mică decât media europeană, atât pentru bărbați cât și pentru femei. Populația cu vârsta minimă de 65 de ani reprezintă 17,3 la sută din totalul populației și se estimează că va ajunge la 21,5 la sută în 2025. Pe de altă parte, populația cu vârsta între 0 și 14 ani este în scădere și ar trebui să reprezinte 14,1 din totalul populației în 2025, comparativ cu 23,7 la sută cât era în 1990. Aceste tendințe demografice au un impact semnificativ asupra nevoilor medicale ale populației și impun necesitatea schimbării modelului de îngrijire în condițiile în care infrastructura în sănătate și sistemul de furnizare a serviciilor nu au fost adaptate în cea mai mare parte la tehnologiile moderne existente.
Sănătatea în cifre
Rețeaua de spitale este amplă și fragmentată. La finele lui 2015 exista un număr de 375 de spitale publice. În perioada 2011-2015, la nivel național, densitatea medicilor de familie a fost de 0,5/000 de locuitori în zonele rurale, comparativ cu 0,73/1000 de locuitori în zonele urbane, restul furnizorilor de sănătate lipsid din mediul rural. România cheltuie mai puțin de 6% din PIB cu serviciile medicale, media în UE fiind de 9,8%. Deși minimizarea numărului de paturi aprobate în unitățile sanitare reprezintă unul dintre principiile de bază privind minimizarea costurilor în sectorul medical, iar dotarea cu aparatură medicală performantă poate asigura o mai bună calitate a actului medical, sistemul românesc rămâne concentrat pe serviciile intraspitalicești. Cu 6,3 paturi la 1000 de locuitori (cu 22% mai mult decât media UE) și un număr mare de internări, 20,9%, cu aproximativ 18,3% mai multe decât media UE.