"Cei 99%" care nu mai tolerează lăcomia celor 1 % de favorizaţi ai soartei, cum îşi mai spun "Indignaţii", îşi vor striga nemulţumirea în stradă în această sâmbătă, 15 octombrie în nu mai puţin de 951 de oraşe ale lumii.

UPDATE 17.05: Violenţe la Roma În capitala Italiei, unde demonstrează zeci de mii de persoane, grupuri violente au spart geamurile şi au incendiat două maşini. Incidentele s-au produs în apropierea Coloseumului. Puţin după începutul manifestaţiilor, mici grupuri au folosit semne de circulaţie pentru a sparge geamurile a două bănci pe Via Cavour, după care au luat-o la fugă şi s-au amestecat printre manifestanţi. Alţii au incendiat două automobile. Coloane de fum înalte se ridicau în această după-amiază de lângă Coloseum

"Cei 99%" care nu mai tolerează lăcomia celor 1 % de favorizaţi ai soartei, cum îşi mai spun "Indignaţii", îşi vor striga nemulţumirea în stradă astăzi, 15 octombrie, în nu mai puţin de 951 de oraşe ale lumii. Pompierii au sosit imediat la faţa locului

Mişcarea, născută în luna mai, în Spania, şi care pare să cuprindă întreaga lume, nu are o conducere centrală şi nici o doctrină clară. Pe 15 mai, câteva sute de oameni, care şi-au spus "Los Indignados", după un pamflet de Stephen Hessel, au ocupat piaţa Puerta Del Sol din centrul Madridului. Ei au declarat că s-au inspirat de la "primăvara arabă", mai cu seamă de la revolta din Piaţa Tahrir din Cairo. Indignaţii spanioli şi-au instalat o adevărată tabără cu corturi şi au protestat împotriva exploziei şomajului şi a politicii de austeritate a guvernului.

15 octombrie: demonstraţie de forţă

De atunci, mişcarea s-a extins în multe ţări din Europa, dar şi în afara ei, în Statele Unite. La cinci luni de la începerea protestelor, sâmbătă 15 octomobrie vor avea loc demonstraţii în 82 de ţări. De la Zürich la New York, trecând prin Roma, Tijuana, Hong Kong , Johannesburg sau Bucureşti, au fost lansate apeluri la proteste în 951 de oraşe de pe tot globul.

Mesajul lor către oamenii politici şi către elitele financiare, aşa cum poate fi citit pe site-ul 15october.net, este următorul: "Puterea actuală lucrează doar în folosul câtorva, ignorând atât voinţa majorităţii cât şi preţul uman şi al mediului pe care îl ocupăm. Această situaţie intolerabilă trebuie să înceteze".

Pe site-ul mişcării Occupy Wall Street, mesajul este asemănător: "Lucrul pe care îl avem toţi în comun este că suntem cei 99% care nu mai tolerăm multă vreme lăcomia şi corupţia restului de 1% ". În Italia, programul este rezumat astfel: "Ocuparea pieţelor publice de către mii de persoane care nu vor să plătească pentru enorma criză economică socială şi politică în locul celor care au cauzat-o: puterile politice industriale, economice şi financiare".

Varianta românească, Occupy Bucharest, încearcă şi ea să se afirme, chemând la mobilizare, dar tonul mesajului este unul mult mai potolit: "Pe 15 octombrie, oameni din toate colţurile lumii vor ieşi pe străzi, într-un protest paşnic global. Din America până în Asia, din Africa până în Europa, îşi vor cere drepturile în numele unei democraţii adevărate. Alăturându-se altor peste 1000 de oraşe, cetăţenii Bucureştiului se vor aduna pentru a clama o ordine economică mai corectă, în care cuvântul sărac nu va mai exista".

Nu există un creier central. Sau nu se vede

În ciuda extinderii tot mai rapide a mişcării, nu există încă o conducere centrală a ei. "Dacă grupul Democracia Real Ya a jucat un rol major în mobilizarea din Spania, el nu a preluat conducerea, fie că e vorba de Madrid, de Spania sau de întreaga lume", explică pentru Le Figaro sociologul Héloïse Nez, de la Universitatea Paris 13. "Mai multe grupuri lucrează împreună, dar nu există o hegemonia asupra mişcării, care se vrea orizontală şi egalitară. Nu există şefi vizibili şi indignaţii au grijă să îşi schimbe regulat purtătorii de cuvânt."

"Dacă te întreabă cine este în spate, răspunde-le: eu!", sunt îndemnaţi să le răspundă acelora care vor să identifice organizatorii. Propagarea de la un oraş la altul, de la o ţară la alta trebuie deci să se facă spontan, prin emulaţie. Procesul de expansiune este facilitat de reţelele de socializare, pe care s-au făcut remarcate mai multe cuvinte-cheie: "yeswecamp", "#yosoy15O", "#event15oct" sau "#Globalrevolution". "Nu ştiu exact cine a lansat lui 15 octombrie", recunoaşte Spyros, membru al mişcării Occupy LSX (London Stock Exchange) din Londra. "Am văzut acest apel pentru sâmbătă şi am vrut să facem şi noi la fel ca pe Wall Street."

Deşi nemulţumirile au multe puncte comune în întreaga lume, revendicările sunt formulate în funcţie de specificul fiecărei zone. În Spania, accentul a fost pus pe reforma asupra legii electorale pentru a se pune capăt bipartidismului, dar expulzării din locuinţe a celor cu multe datorii. În ţările anglo-saxone, marea finanţă este mai ales arătată cu degetul drept vinovată pentru criza globală. Drept dovadă, chiar numele: "Occupy Wall Street", sau "Occupy LSX (London Stock Exchange". În Israel, mobilizarea oamenilor s-a făcut în principal ca nemulţumire pentru chiriile tot mai mari. În Italia, indigaţii refuză să plătească pentru o datorie pe care nu ei au contractat-o.

Temele centrale nu îngrădesc protestele individuale. Astfel, în Spania, unii protestează împotriva crimelor franchismului, iar în Statele Unite este denuţată brutalitatea poliţiei sau pedeapsa cu moartea.

Fiecare oraş îşi păstrează autonomia: informaţia circulă global, dar "deciziile se iau la nivelul adunării din fiecare oraş", spune Sophie Banasiak , o indignată din Paris. "Fiecare oraş trebuie să-şi aleagă propriul mod de decizie. La Paris sau la Madrid, deciziile se iau prin consens. Dimensiunea internaţională nu schimbă nimic din faptul că esenţa mişcării este una locală: întâlnirea fizică şi dialogul la faţa locului." CITIŢI ŞI:

• Ordin de evacuare pentru protestatarii mişcării "Ocupaţi Wall Street". Ce răspund manifestanţii
• Protestatarii de pe Wall Street încearcă să evite evacuarea din zonă
• Teleobiectiv. Suporteri fierbinţi