Duce o viaţă lipsită de stres, griji, dar şi fără bani. Şi nu se plânge niciun moment, ba din contră, îi sfătuieşte pe toţi corporatiştii care "nu mai au timp să respire" să renunţe la stilul de viaţă bolnavicios, să renunţe la "sclavia banilor" şi să trăiască aşa cum îşi doresc.
Nemţoaica Heidemarie Schwermer are 70 de ani şi trăieşte de 16 ani fără bani. "Heidemarie demonstrează lumii întregi că se poate trăi şi fără acest mijloc de schimb", relatează publicaţia americană Business Insider. Cum a reuşit Întrebarea firească este "cum a reuşit?". Totul a început când Schwermer trecuse de vârsta de 50 de ani şi s-a hotărât să îşi schimbe viaţa: a demisionat de la cabinetul de psihoterapie la care lucra şi şi-a pus în gând să ducă o viaţă libera, după cum a povestit într-un interviu acordat Business Insider. Stilul ei de viaţă a reprezentat şi subiectul unui documentar, "O viaţă fără bani", care a fost realizat după povestea nemţoaicei. În documentar poate fi văzută căutând resturi de fructe şi legume prin pieţe, întrebând vânzătorii dacă au marfă mai puţin proaspătă, de care se pot lipsi şi pe care au de gând să o arunce. Nu-i place să fie numită "om al străzii": "Nu mă puteţi compara cu un cerşetor, cu un om al străzii. Ei nu sunt bine intentionaţi, nu sunt plăcuţi ori invitaţi să locuiască în casele altor oameni". Heidemarie Schwermer n-a privit înapoi când a renunţat la cash, carduri, cecuri şi alte mijloace de plată, care "o sufocau în fiecare zi". Mărturiseşte că nu regretă pasul făcut şi că de fapt, regretă că nu afăcut acest lucru mai devreme. La începutul aventurii, Heidemarie făcea munci menajere, precum curăţenie în vile. Pe parcurs însă, a renunţat complet la bani. Astăzi nu le cere nimic în schimb celor cărora le face diverse favoruri. "Oferă şi primeşte esenţialul" În timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial, familia sa a fugit din Prusia in Germania. Se întâmpla în 1940, când tatăl lui Heidemarie devenea proprietarul unui magazin de cafea. Deşi nu stăteau excelent cu banii, si-au permis să angajeze o bonă şi un grădinar în casa în care locuiau. "Am trăit foarte bine în vremea aceea, după care am ajuns la sapă de lemn. Apoi am devenit bogaţi din nou. A trebuit să luptam din greu pentru ceea ce aveam. În permanenţă aveam grija de capitalul nostru, indiferent dacă eram înstăriţi sau săraci", povesteşte ea. De-a lungul vieţii, Heidemarie a început să fie tot mai interesată de a găsi diverse metode de trăi fără a avea nevoie de bani. Fosta profesoară şi psihoterapeut, Schwermer a înfiinţat în 1994 primul cerc de schimb de exeperienţe din Germania, numit "Oferă şi primeşte esentialul". Grupul său ajută membrii locali să ofere servicii precum curăţenie, îngrijirea copiiilor sau a bolnavilor în schimbul bunurilor materiale. "Începeam să observ că aveam nevoie de tot mai puţini bani, pe măsură ce timpul trecea. Aşa mi-a venit ideea să trăiesc un an fără bani", continuă nemţoaica. A descoperit o nouă viaţă Femeia mai încercase de câteva ori, dar nu reuşise. Până când o prietenă a întrebat-o dacă putea să locuiască timp de trei luni în casa sa. "Am spus: Asta e momentul. Acum chiar trebuie s-o fac!", le-a mărturisit ea jurnaliştilor de la Business Insider. Şi-a vândut toate lucrurile materiale, inclusiv apartamentul, absolut tot ce nu încăpea într-o mică valiză. Şi-a planificat o experienţă care să dureze doar 12 luni, în care să îşi demonstreze ei însăşi că poate supravieţui fără cea mai căutată marfa de schimb din lume. "Am vrut doar să experimentez acest lucru, doar ca în anul acela am descoperit o nouă viaţă. Atunci mi-am dat seama că nu mai voiam să mă întorc la vechea mea viaţă". Nici familia, nici prietenii nu au însoţit-o în marea încercare. Timp de un an de zile Heidemarie şi-a văzut de câteva ori cei doi copii, dar şi cei trei nepoţi. Femeia mărturiseşte că aceştia au încurajat-o pe parcurs să continue să ducă o viaţă liberă, un fel de "dute-vino". "Astăzi sunt mândri de ceea ce fac". Citeşte presa şi dă interviuri Heidemarie a divorţat de soţul său în urmă cu 40 de ani şi nu s-a recăsătorit între timp. Spune că nu s-a grăbit şi nici nu s-a concentrat pe acest lucru. "Dacă se va întâmpla vreodată, nu o să spun nu. Lucrurile astea se întâmplă. Uneori îti ies bine, alteori nu. Aşa e viaţa". Nu a fost interesată nici de banii care i s-ar fi cuvenit după peste 30 de ani de muncă. Şi-a donat pensia şi este de parere că vârsta pe care o are nu o împiedică să facă tot ce doreşte: "Cei mai mulţi oameni de vârsta mea se odihnesc în grădină, duc o viaţă de pensionari. Mie îmi place să călătoresc, să merg dintr-un loc în altul". Când se schimbă anotimpurile îşi donează hainele vechi şi aşteaptă să "colecteze" unele noi. Primeşte lucruri de la gazdele sale, de la prieteni. Îi place să spună că primeşte "miracole" în loc de "acte de caritate". "De exemplu, la început am descoperit mâncarea. Oamenii de pe străzi veneau şi îmi aduceau diverse mâncăruri". Deşi duce o viaţă lipsită de stres, Heidemarie are un program destul de strict: după o săptămână petrecuta într-un loc îşi ia bagajul şi pleacă în altă parte. De regulă, traseul său variază, de la locuri în care le vorbeşte europenilor despre stilul său de viaţă şi până la promovarea unei existenţe fără bani. Singurele plăţi pe care le acceptă sunt cele care îi acoperă deplasările cu trenul şi masa. "Întotdeauna mă gândesc cum aş putea să îmbunătăţesc unele lucruri în lume. Mă consider un porumbel de pace. Merg din casa în casă şi le împărtăşesc oamenilor din filosofia mea". În ciuda a ceea ce face, Heidemarie nu este straină de ceea ce se întâmplă în lume în fiecare zi. Citeste presa, şi ultimul interviu televizat pe care l-a dat a fost acum câţiva ani, pentru postul italian RAI TV. "Cred că este vital să observăm că suntem toţi făcuţi din acelaşi aluat…", încheie Heidemarie Schwermer. <iframe src="http://www.youtube.com/embed/djzitB1xyoc" frameborder="0" height="315" width="560"></iframe>