În apele dulci din zonele tropicale își are originea Ampullariidae, care crește foarte ușor în mlaștini, lacuri sau ape curgătoare. Melcii poarta viermi parazitari ce pot infecta oamenii cu o boala numita schistosomiaza denumită febra melcului sau mâncărimea înotătorului. Simptome ale bolii includ dureri abdominale și sânge în secreții, în funcție de zona corpului afectată.
În apele dulci din zonele tropicale își are originea Ampullariidae, care crește foarte ușor în mlaștini, lacuri sau ape curgătoare. Melcii poarta viermi parazitari ce pot infecta oamenii cu o boala numita schistosomiaza denumită febra melcului sau mâncărimea înotătorului. Simptome ale bolii includ dureri abdominale și sânge în secreții, în funcție de zona corpului afectată.
Este vorba despre schistosomiaza care cauzează peste 200.000 de morți anual.
Schistosomiaza este o boală parazitară cauzată de viermi plați (trematode) din genul Schistosoma. După malarie și helmintiază intestinală, schistosomiaza este a treia boală tropicală cea mai comună din lume, schistosomiaza fiind o sursă majoră de morbiditate și mortalitate pentru țările în curs de dezvoltare din Africa, America de Sud, Caraibe, Orientul Mijlociu și Asia.
Datele globale privind distribuția bolii sunt uimitoare. Cu toate acestea, 78 de țări au confirmat transmiterea acestei boli pe teritoriul lor național. Se crede că 200 de milioane de persoane sunt infectate, iar alte 800 de milioane riscă să sufere de această infecție.
Ultimul studiu de încredere care calculează numărul de decese generate de această boală a fost realizat în anul 2000. La acea dată, Organizația Mondială a Sănătății a estimat că au existat în jur de 200.000 de decese din cauza acestei boli.
Majoritatea schistosomiazelor umane sunt cauzate de S. hematobium, S. mansoni și S. japonicum. Speciile mai puțin răspândite, precum S. mekongi și S. intercalatum, pot provoca, de asemenea, boli sistemice umane. Alte specii de Schistosoma cu gazde primare păsări sau mamifere pot provoca dermatită severă la om (de exemplu, „pruritul înotătorului” secundară Trichobilharzia ocellata).
Schistosomioza se datorează reacțiilor imunologice la ouăle de Schistosoma ajunse în țesuturi. Antigenele eliberate din ou stimulează o reacție granulomatoasă care implică celule T, macrofage și eozinofile care au ca rezultat boala.
Simptomele și semnele depind de numărul și locația ouălor capturate în țesuturi. Inițial, reacția inflamatorie este ușor reversibilă. În ultimele stadii ale bolii, patologia este asociată cu depunerea de colagen și fibroză, ducând la afectarea organelor care poate fi doar parțial reversibilă.
Ființele umane sunt infectate când formele larvare ale parazitului, eliberate de melci de apă dulce, penetrează pielea lor în timpul contactului cu apa infestată. În organism, larvele se dezvoltă în schistozomi adulți.
Viermii adulți trăiesc în vasele de sânge, unde femelele eliberează ouă. Unele dintre ouă sunt eliminate din organism în fecale sau urină pentru a continua ciclul de viață al paraziților. Alții devin localizați în țesuturile corpului, provocând o reacție imună și deteriorări progresive ale organelor. Există două forme majore de schistosomioză: intestinală și urogenitală.De asemenea pot apărea și tulburări ale aparatului cardio-pulmonar și ale sistemului nervos central.
Manifestări acute
Persoanele care au intrat în contact cu apă dulce contaminată cu specii de Schistosoma pot dezvolta o erupție cutanată pruriginoasă datorită dermatitei cercariene (denumită și „mâncărimea înotătorului”).
Febra, letargia, starea generală de rău și mialgia sunt cele mai frecvente simptome ale schistosoimazei. Simptomele mai puțin frecvente includ tuse, cefalee, anorexie și erupții cutanate Aceste simptome imită o boală acută virală, bacteriană sau malaria. Trăsăturile care o diferențiază de malarie includ urticarie generalizată, erupție cutanată pruriginoasă la locul penetrării cercariene (adesea picioarele), eozinofilie și limfadenopatie.
La pacienții cu schistosomioză intestinală, pot apărea următoarele simptome:
Oboseală
Durere abdominală
Diaree
Dizenterie
La pacienții cu schistosomioză urinară se pot manifesta următoarele simptome:
Disurie
Urinări frecvente
Hematurie
Schistosomiaza cardio-pulmonară poate provoca pneumonita larvară cu tuse, respirație șuierătoare și febră scăzută, palpitații, dispnee la efort și hemoptizie.
Schistosomioza SNC provoacă următoarele:
Durere de cap
Radiculopatia cu dureri de spate, disfuncție de vezică urinara, parestezii și slăbiciuni la nivelul membrelor inferioare
Amețeli, greață și presiune intracraniană crescută pot să apară cu schistosomioza cerebeloasă.
Schistosomioza genitală la femei poate implica următoarele simptome:
Sângerare
Ulcerații genitale
Durere pelvină
Menstruație neregulată