La începutul acestei săptămâni, ministrul Mediului, Costel Alexe, a executat un desant, împreună cu inspectori ai Gărzii Forestiere, la Ocolul Silvic Ghimeş-Făget, care administrează păduri de pe teritoriul judeţelor Neamţ şi Bacău. În urma acţiunii-fulger, hoţii de lemne au primit o lovitură năpraznică. Ministrul a fost neiertător.
Revelaţia ministrului moldovean
Luni, cu ocazia începutului acestei săptămâni, ministrul cu origini moldovenești a avut o revelaţie. Aflat în vizită în judeţul Neamţ, Costel Alexe şi-a făcut ochii roată ca să identifice traseul pe unde Vitoria Lipan şi-a căutat soţul. Şi, deodată, văzând că nu vede niciun pom, s-a pocnit cu palma peste frunte: „Tii, ăştia fură din pădurile patriei, plămânul României, aurul verde, moştenirea pentru generaţiile viitoare, etc, etc”. Apoi a tunat, mai ceva decât eroina din „Baltagul” când a citit pe tăişul toporului: „Sânge”!
Costel nu a vrut neapărat sânge. Dar tot pe aproape! „Eu, ca ministru, fie că vorbim de acest ocol, fie că vorbim de orice altă suprafaţă împădurită a României, vreau să îi văd cu cătuşe pe mâini pe toţi cei care fură din pădurile private sau publice ale statului. Este de datoria noastră să păzim cât se poate de bine fondul forestier. Toţi cei care se fac vinovaţi pentru furt, pentru abuz în serviciu sau pentru neglijenţă, să plătească în faţa legii. Lupta cu cei care taie ilegal din pădurile României este în plină desfăşurare”, a declarat ferm ministrul Costel Alexe, citat de Agerpres. Apoi a mai adăugat, poate nu fusese bine înţeles: “Vom acţiona fără jumătăţi de măsuri, fără compromisuri, şi toţi cei care se fac vinovaţi de furt, de neglijenţă, de sprijin pentru cei care au în sânge aceste infracţiuni, să plătească. M-aş bucura foarte mult să îi vedem la puşcărie.”
Judecând după declaraţiile belicoase ale lui ministrului Costel, mai ales acolo unde spune că: „Lupta cu cei care taie ilegal din pădurile României este în plină desfăşurare”, ai zice că, în sfârşit, hoţii de lemne au dat de dracu’. De altfel, în urma descinderii ministrului Mediului, au şi primit rapid o lovitură grea direct în plex, de i-a culcat la pământ mai ceva ca pe arborii doborâţi de vânt: amenzi în valoare totală de 52.000 de lei. Nu-i aşa că i-a lăsat fără aer?
„Fiind băiet, păduri defrişate cutreieram”
Cum de şi-a dat seama abia acum Costel Alexe că se fură ca-n codru din pădurile României, deşi jefuirea acestei bogăţii a noastre se practică de 30 de ani, nu se ştie. Poate pentru că până acum nu a fost ministru. Iar de la înălţimea scaunului ministerial, altfel se vede pădurea. Sau mai bine zis, altfel se văd coamele sinistre, munţii cheliți, lăsaţi în urmă de hoţii de păduri. Un peisaj dezolant, ca după un cataclism.
Şi ca să aibă Șef Costel material documentar pentru cătuşe, să-i amintim de „Cazul Dămuc”.
Dămuc este o localitate aflată la marginea Rezervaţiei Naturale Lacul Roşu şi la graniţa judeţelor Neamţ şi Harghita. Zonă împădurită cu arbori de mare valoare.
Jaful a pornit imediat dupa apariţia Legii 18/1991. În perioada 1992-2004, au fost defrişate aproximativ 150 de hectare de padure. De codru, cum ar veni, care după cum se ştie, e frate cu românul. După unele estimări, la Dămuc, peste 6.000 de fraţi ai românilor au căzut seceraţi de drujbele frăţeşti. Iar trei munţi au rămas chei.
Bine că nu a trecut Eminescu pe aici în vremurile noastre, că rămâneam cu o poezie mai puţin în patrimoniul naţional! Nici braţul stâng nu trebuia să şi-l mai pună sub cap, că găsea destule trunchiuri retezate de arbori sănătoşi de care să se sprijine.
Iar Sadoveanu ar fi terminat „Baltagul” pe la pagina a-3-a, pentru că Vitoria Lipan i-ar fi văzut pe Calistrat Bogza şi Ilie Huţui cum îl omoară pe Nechifor, bărbată-su, din pragul casei, fără să se mai deplaseze atâta drum. Pentru că era ca-n palmă. Niciun arbore nu-i obtura privirea până la Sabasa şi Suha, unde se petrecuse asasinatul.
Dosar făcut de procurorul Oana Schmidt Hăineală
Subminarea frăţiei dintre codru şi român a început la Dămuc, cum altfel, decât de la doi unguri, Tanko şi Timar. Mai exact cetăţeni români de naţionalitate maghiară, care erau secretarii primăriilor din comunele harghitene Lunca de Sus şi Lunca de Jos. În rechizitoriul întocmit de procurorul Oana Schmidt Hăineală, procuror-şef la Biroul Anchete Speciale Magistrati şi Poliţişti din cadrul Secţiei de Urmarire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, la data de 22 iunie 2004, se arată: "Inculpaţii Tanko Andrei şi Timar Antal se ocupau cu procurarea, întocmirea şi vânzarea de seturi de acte pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru pădure.” Lanţul fărădelegii se termina fie la Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii Neamţ, fie la o instanţă de judecată, care dădea o decizie de împroprietărire. Cum îi era mai la-ndemână împroprietăritului ilegal.
De atunci şi până acum, deşi au trecut aproape 20 de ani, nimeni nu a fost tras la răspundere, cu excepţia a doi acari, care în acest caz nu se numesc Păun, ci unul Ioan Bucur, proprietar de pădure şi de gater, condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare şi la plata unei sume de 2,4 miliarde lei vechi daune. Cel de-al doilea acar se numeşte Ion Sava. N-a fost chiar acar, ci şef de post la Dămuc, acum pensionar pe caz de boală.
Deşi există la dosar expertize făcute la Institutul de Criminalistica din cadrul IGPR care dovedesc faptul că actele false au fost redactate nu numai la maşinile de scris aflate în cele două primării harghitene, ci şi la cele din interiorul Judecatoriei Piatra Neamț şi a Parchetului de pe langă Tribunalul Neamț, nimeni nu a fost tras la răspundere. Ba mai mult, dintre cei peste 30 de inculpaţi, oameni politici, magistraţi, poliţişti, unii au cerut chiar şi despăgubiri statului român pentru că au fost deranjaţi cu ancheta. Că tot erau învăţaţi cu despăgubirile.
Ca să fim cinstiţi până la capăt, desantul lui Costel la ocolul silvic nu s-a lăsat numai cu amenzi. Ci şi cu trei dosare penale. Dom’ ministru, dacă se finalizează şi astea tot ca „Dosarul Dămuc”, mai bine vă retrageţi plângerile. Rămâne statul numai cu paguba pădurii. Altminteri, o să trebuiască să le şi plătească despăgubiri celor cercetaţi.