In noaptea de 6 noiembrie 1965, in Cadillacul albastru care il ducea spre hotel, Brian Jones, pentru care realitatea nu mai avea contururi precise, ghiftuit cu pastile si cu ranile inca necicatrizate (in afara celor "recoltate" pe scena, mai fusese lovit cu o sticla de bere in cap de o fata pe care voia sa o violenteze), obsedat din ce in ce mai mult ca este oaia neagra a trupei, se trezeste in intuneric.
In afara lunii si a farurilor de automobil, totul disparuse (celebra cadere de curent din intreg nord-estul Statelor Unite). Innebunit, urca in fuga scarile si se incuie in camera sa de hotel. Nelinistea si stresul se accentueaza progresiv in capul lui Jones, care simte ca face infarct la auzul unor batai puternice in usa.
O deschide si o gasca vesela, in frunte cu Bob Dylan, invadeaza camera. Aveau sa cante impreuna toata noaptea si astfel s-a nascut legenda „Lost Jam”. Evident, nu aveau cum sa inregistreze nimic, pentru ca nu aveau curent electric.
Sa revenim insa la turneu. Dupa doua concerte in statul New York, din cauza numarului mare de fani prezenti la hotelul unde urma sa aiba loc o conferinta de presa, Stonesii sunt adusi cu liftul de marfa, lucru nemaiintalnit de la vizita presedintelui Kennedy, din 1963. Andrew Oldham anunta fericit ca veniturile trupei pentru aceste sase saptamani de concerte si aparitii TV vor depasi un milion si jumatate de dolari.
Fragmente din cartea „Blue, Black&White - Povestea Rolling Stones”, scrisa de Ioan Big si aparuta la Editura RAO