Duminica aceasta este Lăsata Secului. De luni intrăm în marele Post al Paștilor, cel mai lung și mai anevoios de peste an. Primele două zile (lunea și marțea viitoare) și ultimele două (Vinerea Mare și Sâmbăta Mare) este post negru. În rest: lunea, miercurea și vinerea se mănâncă fără ulei, marțea și joia este dezlegare la untdelemn, sâmbăta și duminica este dezlegare și la vin. Sunt doar două dezlegări la pește: de Bunavestire (25 martie) și de Florii (5 aprilie).
Acesta este tipicul din mănăstiri. Evident, fiecare creștin ține postul așa cum poate și după ce își consultă duhovnicul. Deși are rostul ei, nu înfrânarea de la mâncare este cea mai importantă în post, ci starea sufletească. Degeaba ții post aspru dacă înjuri, faci rău sau ai inimă de piatră.
Pentru a descoperi starea sufletească potrivită, Biserica a rânduit ca această duminică să fie dedicată Izgonirii lui Adam din Rai. Izgonire pe care noi, ca urmași ai primilor oameni, trebuie să ne-o asumăm. De ce s-au făcut vinovați Adam și Eva pentru a fi îndepărtați de lângă Dumnezeu, încât au pierdut Nemurirea, Perfecțiunea și Binele veșnic? Îndeobște, se știe: nu au ascultat și au mâncat din Pomul Cunoștinței Binelui și Răului, de care Dumnezeu le interzisese să se atingă.
Dumnezeu nu a creat un Robot docil, ci l-a înzestrat pe Om cu toată Libertatea. De a asculta sau nu. De a face Bine sau Rău. Adam și Eva, ispitiți de Diavol, au ALES de bunăvoie Răul. Însă nu pentru aceasta au fost alungați. Dumnezeu ar fi iertat greșeala, dacă Adam și Eva ar fi recunoscut- o. Ei însă au dat vina unul pe altul și amândoi pe Șarpe. Nu s-au pocăit, nu i-au cerut iertare lui Dumnezeu. Nu au revenit la starea de Bine inițială, ci au PERSEVERAT în Rău.
Căderea în Păcat este posibilă chiar și pentru Sfinți. Neridicarea, perseverarea în Rău, este însă păcatul cel mai mare. Aceasta este lecția cu care trebuie să intrăm în Post.