Dar nu acesta este marele avantaj. Pe continentul negru se găsesc materii prime de o valoare inestimabilă. Și nu e vorba numai de aur și diamante, ci și de petrol sau materii prime indispensabile noilor tehnologii, precum fier, cobalt, uraniu, cupru, bauxită…
Lupta pentru dominație pe continentul negru a început, de altfel, scrie Federico Giuliani în ilgiornale.it. Ca să blocheze încercarea companiilor chinezești de a-și extinde afacerile în regiune, Statele Unite au început să investească masiv. În joc au intrat, însă, și japonezii. Aliat fidel al Statelor Unite, guvernul de la Tokyo are și el tot interesul să frâneze ascensiunea vecinlui asiatic care devine din ce în ce mai primejdios. Confruntare între cele două puteri asiatice are loc, curios la prima vedere, tocmai în Africa. Atât China, cât și Japonia au câte o singură bază militară în străinătate. Atât Beijingul, cât și Tokyo au ales Djibouti, o mică țară africană care, datorită poziției geografice, reprezintă un avanpost la strâmtoarea Bab-el-Mandeb. Pe aici trec navele chineze în drum spre canalul de Suez și, mai apoi, spre Mediterana și tot pe aici se întorc spre Oceanul Indian și apoi către Asia. Desigur, pirații amenință atât transporturile chinezești, cât și pe cele japoneze., dar nu această amenințare pare să fi împins cele două puteri asiatice să deschidă baze în Djibouti, ci, poate, faptul că Statele Unite au, și ele, propriul contingent în această țară. Baza chineză găzduiește până la 10.000 de civili și soldați și, spre deosebire de contingentul japonez, pare capabilă să acționeze pe scară largă. Pe lângă diferitele misiuni anti-piraterie, China trebuie să-și protejeze și afacerile pe uscat. Noul drum al mătăsii trece pe lângă Djibouti și folosește această țară pentru a-și extinde infrastructura
și tentaculele diplomatice în restul Africii. Statele Unite, îngrijorate de influența enormă atinsă de Beijing pe continentul negru, au decis să pompeze bani în regiune, numai că, deocamdată, Washingtonul are de recuperat un decalaj destul de mare. Deși Tokyo deține prin Toyota un rol privilegiat în sectorul auto local și sprijină diverse operațiuni umanitare și de dezvoltare în regiune, baza militară japoneză din Djibouti găzduiește mai puțin de 200 de persoane. Pentru că este foarte aproape de Tabăra Lemonnier a Statelor Unite, unii o numesc ușor batjocoritor avanpostul japonez al americanilor.

Prin această prezență, mai degrabă simbolică, Japonia vrea să-și protejeze navele comerciale care trec prin strâmtoarea Bab-el-Mandeb și să intensifice pescuitul în zonă, pe de dar, mai ales, să împiedice avansul chinez. Prin urmare, prezența Japoniei în Africa poate fi citită și ca o încercare de a-i ajuta pe americani să echilibreze influenț geopolitică a Beijingului. Cine știe, dacă, în viitor, guvernul japonez nu va decide să implice statele africane într-un proiect rival cu Noul Drum al Mătăsii. Mai ales că premierul Shinzo Abe este foarte încântat de strategia sa prin care întinsa regiune Indo-Pacifică ar trebui să devină liberă și deschisă tuturor.

 

Te-ar putea interesa și: