Cinci artişti exotici fac spectacol, în fiecare zi, pe străzile oraşului, la Romană sau Unirii.
Îmbrăcaţi în piei de lamă, le stau în drum bucureştenilor care trec, după-amiaza, pe la Piaţa Unirii sau pe la Romană. Pictaţi pe faţă şi ascunşi în spatele costumelor colorate, decorate cu zeci de pene, imploră divinităţile în mijlocul unui trotuar de capitală europeană.
Sunt urmaşi ai Împăratului Inca - sau cel puţin aşa se prezintă -, artişti de ocazie, plătiţi la liber de bucureştenii curioşi. Se dau în spectacol, în fiecare zi, cu „ce a mai rămas din cultura strămoşilor incaşi“: cântă şi scot strigăte războinice, dansează în cinstea Zeului Soare şi-i mulţumesc pentru recoltă şi daruri. Spectacolul exotic, inspirat din viaţa personajelor de tip Dansul- Norilor, şi-a găsit repede adepţi în peisajul bucureştean. Nu-i de mirare că, în timpul unei sesiuni de ritualuri şi cântece incaşe, artiştii de stradă câştigă câteva sute de lei. Trupa „Raza“, la munte şi la mare Îşi spun „Raza“ încă din ’92, când au pus bazele trupei. Sunt cinci bărbaţi - Lobo, Cebolla, Angel, Carlos şi John -, din Columbia şi din Ecuador. Au ieşit în stradă „ca să arate că au o cultură frumoasă, că tradiţiile civilizaţiei incaşe nu s-au pierdut“. Şi le-au arătat asta, prin sute de spectacole, şi nemţilor, şi americanilor, şi francezilor. În ’95 au avut prima „reprezentaţie“ în România. Le-a plăcut şi şi-au pus în cap să se mai întoarcă.
Au făcut-o la începutul acestui an, şi de atunci tot bântuie România în lung şi-n lat: „Am fost la munte, la Sinaia, la mare, la Constanţa, la Baia-Mare, la Bistriţa. Peste tot a fost plăcut, lumea ne-a primit bine“, spune, într-o română fără diacritice, John, „conducătorul de trib“, un „indian“ şcolit la Facultatea de Chimie Industrială din Bucureşti. Trupa a avut cele mai multe opriri în Capitală: „Lumea de aici este de treabă, se poartă frumos cu noi. Le plac dansurile şi cântecele noastre“, zâmbeşte tânărul, în timp ce explică motivele pentru care lumea îi răsplăteşte cu bani. Ca să elimini „stresurile“ Un spectacol obişnuit - la Romană, de exemplu - dat de „indienii“ de la „Raza“ începe imediat ce s-a aranjat decorul: atârnat de-o aţă, lângă boxă, un portret de indian; la câţiva paşi de microfoane, în picioarele publicului, „un altar“ şi câteva simboluri - un cap de bivol, o piele de lup şi câteva „tomahawk“. Artiştii tatuaţi pe braţe şi desenaţi pe pomeţi cu roşu şi verde, purtând la gât coliere din os, fac proba de microfon.
„Oo-llaaa!!! Eee-sss-uuuu!!!“. Odată pornit negativul, „muzicanţii“ rostesc fel de fel de incantaţ ii, cântă în cuvinte pe care nu le înţelegi decât dacă ai trăit, într-o viaţă anterioară, într-un trib de lângă lacul Titicaca sau ştii limba „Quechuana“. După câteva minute de „încălzire“, indienii dansează nebuneşte în jurul craniului de bivol, simulează lupte şi ridică privirea spre cer şi spre gura de metrou care scuipă „clienţi“. Câte trei ore în fiecare zi, de la 18.00 la 21.00, „trubadurii incaşi“ cântă despre sacrificiu, demnitate, spirite şi vindecare şi spun că muzica lor e bună pentru bucureştenii care vor să scape de „stresuri“. CULINARE Le plac sarmalele din Moldova În Bucureşti, Lobo, Cebolla, Angel, Carlos şi John stau la un hotel. Nu le place să vorbească despre ei mai mult decât despre muzica lor şi spun că „viaţa personală e peste tot pe unde colindă străzile, în ritm de guaracos, samponia sau kena (trei dintre zecile de instrumente muzicale tradiţionale, făcute din bambus sau copite de animale, pe care le folosesc). Nu ştiu prea multe despre tradiţiile şi obiceiurile româneşti, dar îşi dau OK-ul pentru mâncărurile noastre. „La început ne-a fost mai greu cu bucătăria de aici, dar ne-am obişnuit. Acum toţi suntem de acord că cel mai mult ne plac sarmalele. Prima dată am mâncat în Moldova şi ne-am lins pe degete“, încearcă John o expresie pe care a învăţat-o la cantina studenţească. VÂNZARE Suvenire şi muzici: 10-100 lei Fiecare spectacol al trupei „Raza“ vine în stradă însoţit de expoziţ ia cu vânzare de obiecte tradiţionale - cercei, brăţări şi coliere, toate lucrate manual, cu inserţii de pietre semipreţioase, argint şi simboluri incaşe. De asemenea, se comercializează şi CD-uri cu muzică din Ecuador şi Columbia. Bijuteriile au preţuri cuprinse între 10 şi 100 de lei şi-şi găsesc repede cumpă rătorii, mai ales printre doamnele şi domnişoarele care asistă la spectacole. Cât despre albumele muzicale, pe care sunt înregistrate peste 100 de piese, acestea se dau la ofertă de fiecare dată: două la 50 de lei.
Dacă iei numai unul, plăteşti 30 de lei. La vânzare îi ajută Ati, un băiat pe jumătate român, pe jumătate amerindian. Pe artiştii de la „Raza“ îi găsiţi, toată săptămâna, în Capitală: luni, marţi şi miercuri - la Piaţa Unirii, joi şi vineri - la Romană, sâmbătă şi duminică - în Parcul Herăstrău. Artiştii îşi pot schimba programul în funcţie de vreme şi de inviţaţiile primite din ţară. John artist: "Acum toţi suntem de acord că cel mai mult ne plac sarmalele."