Pâinea făcută din făină, drojdie, apă şi sare îţi răpeşte două ore, dar te ajută să redescoperi aroma şi gustul uitate prin bucătăriile bunicilor. Eviţi şi E-urile periculoase ale celei din comerţ.
"Bunica făcea pâine în casă, la Alexandria. La ea am mâncat ultima dată, anul trecut", spune Andreea Mira (29 de ani). Găteşte de toate din 2000, când s-a mutat la Bucureşti, pentru facultate. "Atunci găteam că trebuia, acum o fac din pasiune".
Pentru mâncăruri, îşi cumpără, pe cât se poate, ingrediente din piaţă. Acum s-a gândit să mănânce şi pâine sănătoasă, de casă. A plătit 100 de lei pentru un atelier organizat de Violeta Dincă, proprietarea unui restaurant din Capitală.
Alţi nouă tineri au ţinut să participe, printre care şi trei băieţi. "Logodnica mi-a făcut cadou cursul. În România, mâncăm o pâine proastă, cu multe ingrediente periculoase", spune Bogdan Motocu (32 de ani).
EVZ a participat la lecţie şi vă arată cum se face o pâine cu gust. Dacă nu vă iese, aveţi trei variante: cursul, vizita la bunici sau maşina de pâine din magazine.
Făina 650, pentru pâine gustoasă
Începem cu ingredientele: 350 de grame de făină, un pahar cu apă călduţă, o linguriţă de drojdie uscată şi o linguriţă rasă de sare. Avem prin preajmă unt şi iaurt, dar şi diverse condimente, verdeţuri, măsline, parmezan.
Primul secret e alegerea făinii. Făina 650 este mai puţin rafinată, dar conţine mai multă cenuşă de grâu decât făina 000, cel mai popular sortiment de pe piaţă.
Mierea în drojdie, secretul creşterii
Cernem făina şi facem o gaură largă în grămada formată. În centru rămâne un spaţiu gol, iar făina formează o coroniţă. Punem drojdia în mijloc şi, surpriză, adăugăm puţină miere peste. Pe lângă gust şi aromă, mierea ajută la activarea drojdiei.
Un alt secret este să nu adăugăm sarea direct peste drojdie, ci să o punem într-o cămăruţă pe care o facem în coroniţa de făină. După ce amestecăm drojdia cu miere, se pot adăuga, după poftele fiecăruia, unt şi/sau iaurt. Atunci când coroniţa se subţiază foarte mult, începem să amestecăm cu mâinile, folosindu-ne de ele ca de nişte lopăţele (cam ca la castelele de nisip, cu degetele lipite).
Atenţie la condimente!
Curăţăm degetele cu puţin ulei şi/sau făină şi începem să frământăm. Asta durează ceva, dar ştim că e de-ajuns atunci când aluatul nu mai e foarte lipicios. Luăm aluatul la trântă, izbindu-l cu putere de masă de câteva ori, înainte să îl punem într-un bol uns dinainte cu puţin ulei. Luăm un cuţit şi facem o cruce în aluatul din bol (va creşte mai uşor). Ca să creăm un mediu călduros şi umed, e bine să etanşăm bolul cu o folie din plastic. Lăsăm aluatul vreo 40 de minute la dospit, într-un loc călduţ. Apoi, presărăm făină pe masă, ne ungem mâinile cu ulei şi modelăm forma sau formele pe care le vrem.
Aici intră în joc alte ingrediente pe care le vrem în pâine. Ideea e să nu combinăm mai mult de două, recomandă Violeta Dincă. Spre exemplu, dacă vrem pâine cu măsline, putem adăuga puţin parmezan, dar nu şi altceva. Putem adăuga şi legume fierte şi rase (cartof, morcov etc.). Excepţie fac ierburi ca mărarul, pătrunjelul, cimbrul, rozmarinul, lavanda sau oregano, care pot fi combinate într-un număr mai mare.
Cum ştim când s-a copt suficient
După ce am modelat pâinicile şi le-am uns cu puţin ulei, putem rade parmezan peste ele sau putem presăra susan ori mac. Punem pâinicile într-o tavă, pe fundul căreia aşternem o hârtie pentru copt (evităm lipirea). Încingem cuptorul la 230 de grade (semnul 8, la unele aragaze) şi introducem tava. După câteva minute, reducem temperatura din cuptor la circa 190 de grade (semnul 5).
În funcţie de dimensiunea pâinii, avem de aşteptat între 20 şi 45 de minute. Putem testa coacerea cu un băţ din lemn sau cu un pai (nu metal). Înfigem băţul în pâine, iar dacă iese cu firimituri umede înseamnă că mai avem de aşteptat.
Cinci ani de pâine sănătoasă
"Totul pleacă de la pâine", spune soţul Violetei, Abibula Ediz. În familia lor, se mănâncă pâine de casă de prin 2006. "Violeta a început cu pâinea, apoi i-au ieşit, pe rând, tot felul de reţete", spune Ediz, un etnic turc.
Când membrii familiei nu mai puteau mânca atât cât gătea Violeta, ba chiar şi gura de ajutor a prietenilor nu s-a dovedit de-ajuns, au deschis restaurantul Violeta’s Vintage Kitchen, în centrul Bucureştiului.
Pâinea a rămas în centrul atenţiei, clienţii întrebând cine o face. "Am zis să organizăm ateliere de făcut pâine. Când vede cum se face, clientul va reveni cu plăcere la restaurant. Ştie din ce e pâinea pe care o servim", spune Ediz.
CU OCHII PE ETICHETĂ
Cum alegi pâinea din comerţ
Am ales, la întâmplare, o pâine din supermarket. Pe lângă făină, sare, drojdie şi apă (cu care facem pâine în casă - foto) am găsit pe etichetă enzime fungice, emulgator E472e, acid ascorbic E300, agent de reducere E920, E170 şi gluten. "Acidul ascorbic e vitamina C. Enzimele fungice fac pâinea mai pufoasă. Acestea, ca şi glutenul, nu sunt nocive", spune Cornelia Zugravu, medic primar igiena alimentaţiei şi nutriţiei.
Nu la fel stau lucrurile cu E472e şi E170. Primul poate provoca diaree, vomă sau confuzii mintale, iar al doilea - hemoroizi sau piatră la rinichi. De evitat e pâinea care conţine benzoat (E211, E212), gumă de guar (E412) şi propionat de calciu (E282).