Liderul opoziției din Venezuela, Maria Corina Machado, și candidatul la alegerile prezidențiale din iulie, Edmundo Gonzalez, au cerut armatei și poliției să treacă „de partea poporului” împotriva președintelui în funcție, Nicolas Maduro, a cărui realegere o contestă
Apel către forțele de ordine din Venezuela
„Nu reprimați oamenii, alăturați-vă lor!” Apelul Mariei Corina Machado și al lui Edmundo Gonzalez adresat forțelor de apărare ale țării i-ar putea costa scump.
Luni, 5 august, cei doi opozanți venezueleni, care revendică victoria la alegerile prezidențiale din 28 iulie împotriva președintelui în exercițiu, Nicolas Maduro, au cerut armatei și poliției să se alăture „poporului și propriilor familii” în „aplicarea rezultatelor alegerilor”.
„Înaltul comandament militar se aliniază cu Maduro și cu interesele sale josnice, în timp ce voi sunteți reprezentații acestor oameni care au ieșit la vot”, se arată în textul semnat de Gonzalez, „președintele ales”, și de Machado, „lidera forțelor democratice” din Venezuela.
Reacția a fost imediată: trei ore mai târziu, procuratura a deschis o urmărire penală împotriva celor doi adversari pentru „uzurpare de funcții, difuzare de informații false, instigare la nerespectarea legilor, instigare la revoltă, asociere în scopuri infracționale și conspirație”.
Procurorul general, Tarek William Saab, îi acuză pe cei doi că au „anunțat în mod fals un câștigător al alegerilor prezidențiale diferit de cel proclamat de Consiliul Electoral Național [CNE]”, care i-a atribuit victoria lui Maduro, fără a furniza dovezi.
„Loialitatea absolută a armatei”
Marți, ministrul apărării, generalul Vladimir Padrino Lopez, înconjurat de întregul stat major, a reafirmat „loialitatea absolută” a armatei față de guvernul lui Nicolas Maduro, „reales de puterea populară”, și a respins „ferm” declaraţiile „disperate” ale celor doi adversari. Televiziunea a difuzat videoclipuri cu diferiți reprezentanți militari regionali care spuneau aceleași cuvinte.
Până în prezent, nimic nu pare să zdruncine ceea ce șeful statului numește „uniunea civilo-militară perfectă”, concept brevetat de predecesorul său, Hugo Chavez (1999-2013), el însuși fost locotenent colonel, care a participat la o tentativă de lovitură de stat în 1992 înainte de a veni la putere prin urne șapte ani mai târziu.
Convins că loialitatea armatei este esențială pentru a rămâne la putere, Chavez a numit sute de militari în funcții administrative, dar și în fruntea companiilor de stat. Pe același model, Maduro a promovat numeroși generali și amirali – aproximativ o sută în iulie și alți șaptesprezece duminică, 4 august – pentru a-și asigura loialitatea trupelor. Astăzi, armata nu doar sprijină puterea: ea face parte din putere.
În Venezuela, armata e de partea puterii
Numărul doi al regimului, Diosdado Cabello, este un fost locotenent. Generalul Padrino este ministrul apărării de zece ani. Paisprezece din cei treizeci și trei de miniștri sunt militari activi sau pensionați, sau 42% din cabinet, potrivit ONG-ului Control Ciudadano. Afaceri externe, justiție, petrol, agricultură, transport, lucrări publice, comerț, energie electrică, vamă: ofițerii administrează aproape toate punctele strategice ale puterii.
Ei controlează, de asemenea, principalele surse economice ale autorității chaviste: ministrul petrolului, Pedro Tellechea, fost colonel, este și președintele companiei petroliere de stat, Petroleos de Venezuela, și un general al forțelor aeriene, Jesus Aldana Quintero, cel al companiei publice de telecomunicatii CANTV.
Un raport din 2021 al ONG-ului Transparencia Venezuela (filiala venezueleană a Transparency International) a arătat că din 925 de companii de stat create de la începutul revoluției bolivariane a președintelui Chavez, 103 aveau personal militar în echipa lor de conducere.
„Iar douăzeci și două dintre acestea aparțin FANB [Forței Armatei Naționale Bolivariane], ceea ce le-a permis ofițerilor din fruntea lor să se îmbogățească”, adaugă Sebastiana Barraez, o jurnalistă venezueleană specializată în probleme de securitate.
Armata este susținută și de Cuba și Rusia, care trimit în mod regulat soldați, arme, avioane și nave de război în Venezuela.
Proteste Venezuela. Sursa foto: Arhiva EVZ
Familii de militari în pericol
Hugo Chavez, însă, a înțeles pe pielea lui că acordarea unei puteri atât mari armatei s-ar putea întoarce împotriva lui. „După tentativa de lovitură de stat din 11 aprilie 2002, a înmulțit comandamentele forțelor armate în regiuni, pentru a le împărți, și a creat agenții de informații care să spioneze și să controleze armata”, precizează doamna Barraez.
În fața crizei economice care îi afectează și pe militari, armata a cunoscut, în ultimii ani, o reducere semnificativă a personalului său, mii de soldați dezertând. De altfel, din cauza lipsei de personal, reprimarea manifestațiilor din ultimele zile – care au provocat între unsprezece și douăzeci și trei de morți, în funcție de surse – a fost în principal opera poliției și a „colectivos”, un fel de gardă civilă, deci că, din 2015, toate ramurile armatei pot interveni în timpul protestelor și pot folosi arme letale.
În declarația lor de luni, Maria Corina Machado și Edmundo Gonzalez au promis armatei „garanții pentru cei care își îndeplinesc datoria constituțională”. Cu siguranță va fi nevoie de mai mult decât de promisiuni pentru a convinge armata să trădeze chavismul.
Represiune în Venezuela
Pentru că orice semn de nemulțumire în cadrul armatei este aspru reprimat. „Când există cea mai mică suspiciune că un soldat nu mai sprijină Revoluția, este arestat și acuzat de trădare față de patrie sau de incitare la revoltă, fără nicio dovadă”, subliniază doamna Barraez, care adaugă că există între 150 și 200 de soldați printre prizonierii politici.
Au fost documentate numeroase cazuri de tortură – în 2019, cel al căpitanului Rafael Acosta Arevalo, răpit, torturat cu sălbăticie și care a decedat chiar în ziua înfățișării sale în instanță – astfel că familiile cadrelor militare se simt amenințate. Ei știu astfel prețul care este de plătit pentru rebeliune.
Cât despre înaltul comandament, dacă există disensiuni și fisuri, acestea sunt acoperite de discreție. „Dar opozanții există”, susține jurnalistul. Singurii care și-au exprimat public sprijinul absolut au fost ministrul Padrino și generalul Hernandez Larez. Dar ceilalți au rămas tăcuți”.
Marți seara, guvernul încă nu publicase procesul-verbal care să permită acreditarea rezultatelor anunțate de Biroul Electoral, așa cum solicita o mare parte a comunității internaționale. În această etapă, mulți observatori se îndoiesc de capacitatea autorităților de a furniza documente autentice: buletinele de vot pe hârtie, precum și procesele-verbale tipărite de aparate electronice se află sub protecția armatei.
(Autor: Angeline Montoya, Le Monde; Traducerea: Ruxandra Lambru, RADOR RADIO ROMANIA)