În 1989 România se afla pe locul şase în lume la producţia de gogoşi de mătase. Livezile de dud au fost vândute, actele terenurilor nu se mai găsesc, iar astăzi, o singură femeie mai ţese la război mătasea naturală produsă la ea în bătătură.
Afacerea "Viermii de mătase" sau cum a reuşit România să distrugă o industrie care i-ar fi adus milioane de euro din export a fost subiectul de astăzi al emisiunii prezentată de Laurentiu Radulescu şi difuzată la Digi24, "Din interior". "Cum a dispărut borangicul românesc? Cum a disparut o afacere care ar fi putut aduce milioane de euro României? Care au fost viermii ce au ros o întreagă ramură a agriculturii româneşti?", au fost întrebările puse de reporteri, la care au au primit însă puţine răspunsuri. Producţia de mătase în România: 80 de kilograme pe an În 1989 Romania se afla pe locul şase în lume la producţia de gogoşi de mătase, iar acum a dispărut cu totul de pe harta mătăsii naturale. Astazi, în toata România mai trăieşte o singură femeie care ţese la război straie din borangic, la Stoeneşti, în Vâlcea, cu mătase produsă chiar la ea în bătătură. Lunile mai şi iunie sunt fără odihnă pentru familia Cristinei Niculescu. Toată atenţia şi grija se învârt în jurul unor lădiţe, ţinute cu grijă într-o anexă a casei. Aici cresc viermii de mătase, cei care toată ziua road frunză de dud şi, într-un final, ţeas gogoaşa de mătase. Pentru acest lucru, Cristina şi cele câteva femei angajate trebuie să culeagă frunze de dud de cinci ori pe zi, să le toace şi chiar să le usuce, când plouă afară. "Iniţial, nu ne-am gândit că vom creşte şi viermi de mătase. Mă ocupam cu ţesutul hainelor tradiţionale. La un moment dat, bumbacul se scumpea, materialele nu prea erau de calitate şi am decis să facem pasul acesta", explică femeia. În gospodăria familiei Niculescu se produc anual în jur de 80 de kilograme de gogoşi de mătase. Deşi recunoaşte că activitatea nu-i aduce mare profit, vâlceanca îşi doreşte să ducă mai departe tradiţia şi lucrurile învăţate de la mama ei să fie transmise fiicelor şi celor două nepoate. 2005, anul dispariţiei sericulturii româneşti Reporterii Digi 24 au mers apoi în Bucureşti, la Băneasa, într-un loc în care o palmă de pâmânt înseamnă aur. Aici se află sediul SERICAROM, societate de stat care se ocupă cu cercetarea şi creşterea viermilor de mătase. Înainte de 1989, aici creşteau livezi de dud cât vezi cu ochii. Frunzele hrăneau viermii de mătase, gogoşile erau filate în hale speciale şi din fire se făceau haine. Astazi totul arată dezolant. Câţiva pomi mai amintesc de livezile de altădată a sericulturii româneşti. În anul 2005, soarta borangicului a fost decisă cu toporul. Elena Pau, actualul director al SERICAROM, povesteşte cum a început declinul borangicului. "În 2005, sfârşit de septembrie început de noiembrie au fost scoşi toţi pomii într-o noapte. Nu am fost despăgubiţi în niciun fel. La un moment dat s-a spus că nu există o lege, legea dudului nu mai era în vigoare, care era înainte de 89. Şi n-am fost despăgubiţi cu absolut nimic", spune directorul. "Nu mai sunt documente" Societatea a avut mai multe staţii de cercetare în toată ţara. Treptat, livezile de dud au dispărut, iar pământul a fost vandut, parcelă cu parcelă. Una dintre cele mai importante ferme sericicole a fost la Cislău, lângă Buzău. In anul 2008, ferma a fost vândută. "Deci nu mai avem absolut nimic, totul s-a vândut. Şi ultima vânzare care a fost poate cea mai dureroasă pentru noi a fost la Cislău, pentru că Cislăul este o staţiune veche, înfiinţată în 1941. A fost aşa un jaf în toată ţara", spune directoarea. Agenţia Domeniilor Statului, unicul acţionar al SERICAROM, are o altă versiune despre ce s-a întâmplat cu staţiunea de la Buzău şi, în general, cu terenurile. Dan Mogoş, noul director al ADS spune că vrea ca la SERICAROM să se facă un audit pentru a scoate la lumină toate neregulile. "S-au făcut anumite vânzări de active fără viza consiliului de administraţie, iar asta nu e un lucru legal. Noi nu avem o evidenţă a tuturor activelor SERICAROM, daca acel activ este vândut, dacă acel activ este închiriat. Nu putem să răspundem la întrebări, ceea ce e un lucru foarte grav. Nu mai sunt documente", recunoaşte Mogoş.