Cu doar câteva luni înainte de lansarea oficială a campaniei electorale pentru preşedinţia României, aspirantul liberal la funcţia de şef al statului, Crin Antonescu, anunţă căsătoria sa cu Adina Vălean, colegă de partid şi europarlamentar aflat la al doilea mandat.
În contextul în care, la ultimele două scrutinuri pentru prezidenţialele din România, din 2000 şi din 2004, toţi candidaţii prezenţi pe buletinele de vot erau căsătoriţi, anunţul unei viitoare căsătorii între cei doi liberali nu are cum să treacă neobservat, din perspectiva avantajului pe care schimbarea stării civile o poate aduce lui Antonescu.
Dacă în urmă cu doar câteva săptămâni, în momentul în care penelistul Adrian Cioroianu, nemulţumit că nu a prins un loc eligibil la alegerile pentru Parlamentul European, a început să facă declaraţii în presă cu privire la relaţia celor doi, Antonescu declara pentru Cotidianul că problemele din viaţa sa personală nu trebuie ”să facă subiectul unor declaraţii publice”.
Nuntă în an electoral Aseară însă, la postul de radio Realitatea FM, acesta nu a evitat să anunţe că a cerut-o de soţie. "Vreau să fac lucrul acesta şi îl vom face. Încercăm să găsim o conjunctură astfel ca acest lucru să nu fie excesiv mediatizat şi să nu fie pus în legătură cu campania electorală, pentru că este un lucru de natură privată. Sigur că am cerut-o de soţie".
Fost profesor de istorie, Antonescu a rămas văduv în anul 2004, după ce soţia sa, Aurelia, diagnosticată cu cancer, s-a sinucis la 41 de ani.
După aproape trei ani de la acest eveniment, a început o idilă cu Adina Vălean, a cărei confirmare oficială a venit abia în primăvara acestui an, după ce penelistul Adrian Cioroianu, nemulţumit că nu a prins un loc eligibil la alegerile pentru Parlamentul European, a început să facă declaraţii indirecte în presă cu privire la relaţia celor doi.
Atât Vălean, fostă profesoară de matematică, cât şi Antonescu, au recunoscut la finele lunii martie că între ei există "o relaţie sentimentală". Zvonurile cu privire la idilă plasează debutul acesteia într-o perioadă în care Vălean era căsătorită încă, divorţul acesteia fiind pronunţat abia anul trecut.
Un tipar învechit pentru epoci moderne Într-o perioadă în care valorile tradiţionale au pierdut teren în faţa nonconformismului, familia rămâne, în continuare, un avantaj pe care majoritatea ţărilor democrate îl exploatează atunci când vine vorba de accesul la funcţii importante în stat.
Imaginea candidatului, dependentă de toate variabilele din viaţa sa care pot oferi proiecţii nedorite în percepţia electoratului, este meticulos analizată şi finisată de orice staff de campanie cu experienţă. Carisma, posibilitatea votanţilor de a se identifica cu persoana ce candidează, încrederea pe care un preşedinte este aşteptat să o ofere cetăţenilor derivă din portretul creat şi promovat în rândul masei de alegători.
Acest comportament electoral face ca majoritatea preşedinţilor aleşi să fie căsătoriţi şi cu cel puţin un copil. Cu această percepţie generală, chiar şi într-o societate mai puţin conservatoare, şansele unui candidat necăsătorit sunt reduse considerabil.
Sunt şi excepţii În Islanda, preşedinte până în 1996 a fost o femeie, celibatară, lesbiană şi fără copii. Vigdís Finnbogadóttir a fost primul şi singurul preşedinte de sex feminin al Islandei. Mandatul său a început în 1980 şi s-a întins până în 1996.
În Finlanda, actuala preşedintă a statului, Tarja Kaarina Halonen, de 65 de ani, a ajuns în funcţie în anul 2000. Tot în acel an s-a căsătorit şi cu actualul soţ, cu cinci ani mai mic decât aceasta.
Preşedintele Franţei a divorţat de fosta soţie în timpul mandatului, iar la scurt timp s-a căsători cu Carla Bruni, fost model internaţional şi cântăreaţă. În timpul acestei "tranziţii", sondajele au arătat o scădere pentru Nicolas Sarkozy.