Vin Sarbatorile, iar bradul e pregatit. Avem motive sa credem ca ne va aseza cineva cadouri sub el?
In spatele barbii
La prima vedere, criterii de varsta par a stabili existenta lui Mos Craciun. Protejati de inocenta primilor ani, invaluiti de basmele prin care cei mari ne feresc de realitate, ne agatam cu ochi stralucitori de un zvon imbracat in costum rosu. Mai tarziu, pe masura ce scanteia din ochi incepe sa se piarda, apare si banuiala ca sub barba cea lunga se ascunde o fata cunoscuta. Singurul lucru care ne impiedica sa tragem de barba aceea este dorinta inconstienta de a mai pastra vraja pentru macar un an. Apoi, pe la 8-9 ani, stim deja ca Mos Craciun si Spiderman sunt diferiti doar prin modul de deplasare.
Cu toate astea, nu faptul ca ne maturizam il face inexistent pe bunul si generosul batranel, ci propria legenda, care spune ca el le aduce cadouri copiilor cuminti. In seara de Craciun insa, obosit de atata drum, el pare sa aleaga dupa alte ratiuni, aflate mai degraba in legatura cu bunastarea familiei respective.
E usor sa observi cum el viziteaza an de an aceiasi copii, in timp ce despre altii, mult mai numerosi, nici nu vrea sa auda. Prin urmare, ar fi poate mai cinstit sa renuntam in a-i mai pacali pe cei foarte mici cum ca exista un mosnegut care se insenineaza cand aude cantecele si poezii. Mos Craciun nu exista nu pentru ca nimeni nu l-a vazut vreodata, ci pentru ca el nu poate fi loial propriei meniri, aceea de a-i face fericiti pe toti copiii. Tot ceea ce ramane din el sunt un costum rosu, o barba si un sac. Gol. (Elena Georgescu)
Hornul
Un recent sondaj efectuat in randul copiilor arata ca acestia il socotesc pe Mos Craciun drept gras si demodat. Principalii lui clienti il sfatuiesc sa se mai duca pe la sala si sa umble putin la look, mai ales la barba ce-i acopera jumatate din fata. In viitor e posibil sa fie privit nu ca un aducator de daruri, ci ca un membru al unei secte ciudate, parca prea generoasa. Un tip care livreaza gratis la domiciliu in ziua in care toti se odihnesc va deveni suspect, iar cadourile, inainte de a fi despachetate, vor fi puse la ureche in cautarea unui eventual ticait.
Deocamdata insa, Mosul e doar anacronic, pentru ca ideea din care a luat nastere incepe sa fie depasita. Cine mai da astazi ceva fara sa ceara altceva, macar o chitanta sau o dobanda? Multiplicat si asezat in malluri, cu imaginea confiscata de concerne - cine nu are o reclama in care sa nu apara Mosul? -, el vine din ce in ce mai greu. Iar cand apare, nimeni nu-l prea mai baga in seama, privind tinta spre nepoatele lui imbracate in costume de baie imblanite si fesuri rosii cu ciucurasi albi. Cand un mit devine prea vizibil, iar dovezile existentei sale sunt obraznice si fatise, tindem sa nu mai credem in el.
Eu gandesc ca Mos Craciun totusi exista. E acea parte din noi care se preocupa de ceilalti, gandul bun care se strecoara prin hornul ingust dintre grija zilei de maine si oboseala celei de azi. Cat timp avem grija ca acest horn sa nu se infunde, Mos Craciun va veni negresit. (Adrian Georgescu)
Comentati pe www.adriangeorgescu.ro