Unii traiesc clipa, altii isi fixeaza obiective. Dumneavoastra cum faceti?
Business plan
De ce sa-ti planifici viata? Cu ochii fixati asupra orizontului, vei rata toate lucrurile fermecatoare ce se intampla la un pas de tine si, mai mult, e posibil sa pici in nas. Telul cel mare - care, pe masura ce trec anii, nici nu mai pare atat de important - ucide bucuriile mici. O camera in plus, o masina mai cu mot, astea sunt motivele pentru care ne rulam viata ca pe un program de calculator (n-am auzit pe nimeni care sa-si propuna sa citeasca toate cartile lui Kafka intr-un an). Iar programarea nu inceteaza niciodata, pentru ca nu exista o achizitie finala.
Nu mai traiesti prezentul pentru ca te suge viitorul, te conectezi mental la ziua in care iti vei fi achitat darile, o himera inventata de noi. Majoritatea oamenilor stiu cu relativa precizie cand o sa-si schimbe masina, peste cati ani vor fi strans banii de termopane sau cand le va veni randul la avansare.
Dar viata e frumoasa tocmai pentru ca nu stii, pentru ca-ti ofera permanent surprize, ca o carte pe care n-o poti lasa din mana. In schimb, daca o vezi ca pe un business plan, vei ajunge sa prezinti lunar raportul de activitate al propriei tale existente unor actionari majoritari. Nu ar fi mai bine, pur si simplu, sa traim? Sa intampinam fiecare zi cu bucurie si emotie, fara sa ne gandim la urmatoarea, pentru ca nici nu vom inchide bine ochii si-i vom deschide in ea? Cum spuneau latinii, „Carpe diem”. Ceea ce inseamna ca o zi e o mica eternitate daca stii sa o traiesti. (Adrian Georgescu)
Nevoia de praguri
Intelepciunea populara spune ca dormi dupa cum iti asterni. E mult adevar aici, mai ales daca ceea ce dorim de la viata are mai mult de-a face cu verbul „a fi” decat cu cel „a avea”. Traim pentru a evolua, iar daca nu pregatim bine si din timp aceasta evolutie, ea s-ar putea sa nu se petreaca.
Un profesor mi-a spus odata: „Problemele dau sens vietii”. Omul care alege sa traiasca instinctual, fara obiective, si care nu stie unde sa ajunga, fuge, de fapt, de aceste probleme. Punandu-te la umbra intamplarii, te poti bucura doar daca e cald afara sau intrista daca te-a prins frigul cu o haina subtire.
Dar, mai ales, o faci de unul singur, pentru ca „Unul traieste, doi construiesc”. Existand astfel, nu poti avea pretentia ca ai castigat sau ca ai pierdut ceva, pentru ca nu te-ai implicat. Iar daca nu te implici in propria viata, ce mai cauti in ea? Cat ai putea sa mergi haotic, cu sanse egale de-a ajunge undeva sau nicaieri? Cat va dura pana ce dezolarea si cinismul te vor pune la pamant?
Nu putem trai fara niste teluri, fara a visa la atingerea unor praguri. Problema nu este ca ne fixam obiective, ci ca nu lucram efectiv pentru implinirea lor. Ne pierdem in activitati care ne indeparteaza de ceea ce ne-am dorit initial, apoi ne miram ca nu suntem fericiti si ca prin crapaturile fiintei noastre nu mai patrunde lumina.
Ea ar putea razbi daca am face un pas catre sursa si n-am astepta impietriti sa ne impinga vantul intr-acolo. (Elena Georgescu)