O carte considerată intraductibilă şi exportată târziu pe piaţa internaţională, după ce filmul pe care l-a inspirat a ajuns la Oscaruri, apare de astăzi în librării, la Editura Polirom, în traducerea Clarisei Lima.
„Oraşul Domnului“, de Paulo Lins, stă la baza filmului cu acelaşi nume (tradus pe ecranele româneş ti „Oraşul zeilor“), regizat de Fernando Meirelles şi nominalizat la patru statuete, în 2004.
Cu romanul său, Paulo Lins a ieşit pentru totdeauna din Oraşul Domnului, cartierul rău-famat din Rio de Janeiro. O dată pentru că nu-i aparţinuse cu adevărat niciodată - de mic învăţase să scrie şi să citească foarte bine, în timp ce prietenii de joacă se ucideau între ei - şi a doua oară pentru că volumul publicat în 1997 i-a adus brusc notorietatea şi l-a mutat puţin mai sus, în rândul clasei de mijloc. „Cei din favelă (n.r. - cartier) mă tratează de parcă aş fi vreo celebritate, un fel de Michael Jackson“, mărturisea scriitorul de culoare într-un interviu pentru „The New York Times“.
Raiul traficanţilor
Oraşul Domnului e un cartier construit de statul brazilian în 1966 pentru oamenii rămaşi pe drumuri după inundaţii, devenit în scurt timp raiul traficanţilor de droguri, un stat în stat unde legile se fac ad-hoc. Aici s-a mutat şi Paulo Lins, împreună cu familia sa, la vârsta de 7 ani, şi aici i-a supravieţuit pe următorii 23. Alţi opt ani şi i-a petrecut într-un grup de sociologi care studiau „Crima şi criminalitatea în Rio de Janeiro“. Atunci i-a venit şi ideea unui roman. „Nimic din ce am scris în cartea aceasta nu e inventat“, spunea autorul, întărind cifrele poliţiei, care confirmă sec că în lupta dintre traficanţii de droguri, în 1982, au fost ucişi mai mulţi oameni decât în războiul din Insulele Falkland, în aceeaşi perioadă. 300 de personaje
Spre deosebire de scenariul filmului, care l-a aşezat pe Rachetă, adolescentul-fotograf, în centrul favelei, cartea e un furnicar imens de 300 de personaje, care apar şi mor la fel de insignifiant. Dacă nu veţi regăsi numele unora dintre ei în roman este pentru că scriitorul, după toată vâlva creată în jurul ecranizării, a modificat câteva porecle. Traficanţii, criminalii, violatorii sunt Şoarecu’ Rusesc, Sforicică, Micuţu, Arahidă, Vrăbiuţă, Burtă, Păr Lins, Butucatu, Sandro Morcov, Biscuite - copii deprinşi cu pistolul şi cocaina din anii grădiniţei - ceea ce îi dă poveştii un luciu terifiant. În Rio de Janeiro se moare tânăr şi niciodată senin. „Foamete, trădare, moarte“
Într-un fragment memorabil, Paulo Lins descrie începutul decăderii Oraşului Domnului, care n-a încetat nici astăzi: „Noii locuitori au adus gunoaiele, cutiile de conserve, (...) vechi reglări de conturi, rămăşiţe de furie de împuşcături, nopţi de priveghi, vestigii ale inundaţiilor, taverne, viermi bătrâni în burţi infantile, revolvere, (...) foamete, trădare, moarte, Iisuşi Hristoş i pe şnururi roase (...). Au transportat de asemenea iubirea, pentru a da morţii demnitate şi pentru a face să tacă orele mute“.
Recomandările noastre
