Generalul în retragere MIHAI STAN, fost prim adjunct al directorului Serviciului Român de Informaţii a trecut în veşnicia Universului din care a venit în viaţa pământeană din zodia Balanţei, la 04 octombrie 1942.
L-am cunoscut la cumpăna dintre deceniile speranţei ( 1960-1970 ) ale veacului trecut, când profesa gazetăria de armă la ziarul Ministerului Afacerilor Interne În Slujba Patriei. Impresiile ce ni le-am lăsat atunci au statornicit o relaţie profundă, cu consecinte importante în evoluţia carierelor noastre sub Tricolorul României, pe care le-am evocat în dialogurile cu Dan Andronic (Puterea umbrei.Istorii din lumea informaţiilor secrete de la Ceauşescu la Băsescu, Editura Proema, Baia Mare,2019)
Gloria pământeană a omului şi faptele de arme ale generalului Mihai Stan rezidă, poate părea paradoxal, din controversele şi contestările generate de personalitatea sa revoluţionar- nonconformistă şi de spiritul său independent, în permanentă opoziţie cu cătuşele gîndirii şi canoanele ideologice.
Independent de conjunctura şi considerentele care i-au facilitat numirea la 26 martie 1990 ca prim adjunct al directorului Serviciului Român de Informaţii, deciziile sale au arătat că atunci a fost omul potrivit la conducerea operativă a primei linii de apărare a securităţii naţionale. Inventarul primelor sale 30 de decizii (menţionate de noi în Factorul intern. România în spirala conspiraţiilor, Editura Compania, Bucureşti , 2016 p.96-97), puse în antiteză cu aberaţiile reţelei G.R.U. care lucra la destructurarea sistemului de informaţii al securităţii naţionale, stau mărturie, alături de altele, pentru viitorimea care-l va aşeza pe generalul Mihai Stan pe piedestatalul adevărului istoric. Legile cadru ale domeniului securităţii şi a activităţii Serviciului Român de Informaţii în a căror iniţiere a avut un rol determinat sunt încă în vigoare.
Temeritatea mărturiilor sale referitoare la destinaţia dată arhivei microfilmate a Unităţii Speciale 0110 ( Anti -KGB) , prestate sub jurământ în faţa magistraţilor, ne relevă patriotismul românului Mihai Stan. Pot sta chezaş faptului că un gest similar al generalului Mihai Stan, făcut împreună cu generalul Neagu Cosma în faţa Preşedintelui României, a generat pretexul demiterii sale din funcţie ( în primăvara anului 1991) şi numirea ca sef al Directiei Relatii Internationale din Fondul Proprietatii Private.
In anul 1996, a fost reactivat şi numit şef al Inspectoratului Operativ al Serviciului de Protectie si Pază, iar după trecerea în rezervă (1999) a devenit activist al Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania.
Scriitor de talent, Mihai Stan a lăsat posterităţii mai multe volume policier cu istorisiri din activitatea contraspionilor români.
Personalitate completă, generalul Mihai Stan şi-a trăit viaţa la cele mai înalte tensiuni, nefiindu-i nimic străin din tot cea ce este omenesc.
Relaţia sa cu directorul Serviciului Român de Informaţii, pe care l-a secondat, a fost o sinusoidă ce a oscilat permament între extremele zenitului şi nadirului, când în înaltul cerului, când în străfundurile iadului. Cu toate acestea nu a obosit să spere, iar când trădarea i-a fost evidentă, a crezut în dreptatea Comandantului Suprem, care i-a oferit Suprema Deziluzie.şi Resemnarea. Aşa a ajuns cel dintâi şef operativ al Serviciului Român de Informaţii combatatnt al Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania.
Prin trecerea generalului Mihai Stan la cele veşnice, pierdem un pioner arhitect al Serviciului Român de Informaţii, un camarad a cărui memorie o vom cinsti şi apăra, toţi cei care l-am cunoscut cu adevărat.
Onor la General !