EVZ face lumină în conflictul dintre transportatori și ANAF Impozitarea diurnelor șoferilor angajați la firmele de transport rutier este o măsură abuzivă a Fiscului sau o reîncadrare corectă a unor venituri?
Cu câteva zile înainte de Crăciun, asociațiile reunite ale transportatorilor din România anunțau că, „în urma unor controale recente efectuate unor societăţi ce desfăşoară activităţi de transport rutier, organele de control au recalificat retroactiv sumele acordate şoferilor cu titlu de diurnă neimpozabilă drept venituri de natură salarială şi, prin urmare, au calculat impozit pe veniturile din salarii, contribuţii sociale şi accesorii la toate aceste sume”.
Transportatorii consideră măsura abuzivă. Radu Dinescu, secretarul general al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR), susține că dacă ANAF ar calcula taxele aferente diurnelor șoferilor pentru ultimii cinci ani, companiile de transport ar trebui să plătească retroactiv circa 6 miliarde euro și ar crește povara fiscală pentru peste 30.000 de societăți. Însă, chiar în timpul desfășurării evenimentului media, ANAF a anunțat că „s-a dispus de către conducerea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală suspendarea tuturor inspecţiilor. Astfel, până la clarificarea situației, niciuna dintre firmele vizate nu va fi supusă unor obligații suplimentare de plată retroactivă.
Autorul legii interpretabile să demisioneze
În comunicatul Fiscului se menționează că aceste controale fac parte dintr-o serie de verificări pe linia combaterii evaziunii fiscale în domeniul muncii nedeclarate sau subdeclarate. Ce spun specialiștii referitor la situația creată? „Este clar că există o forțare a legii din partea uneia dintre părțile implicate. Acest lucru se întâmplă atunci când legislația e neclară. Și atunci, nu-l pedepsi pe cel care aplică legislația, nu transportatorii au făcut legea, ci Ministerul de Finanțe”, a declarat, pentru EVZ, Emilian Duca, director general al Tax&Business Solutions. Potrivit acestuia, responsabilul din minister care a făcut această lege interpretabilă ar trebui să-și dea demisia.
Fiscul se contrazice
Conform firmelor de transport, plata diurnei, numită indemnizaţie de delegare, pentru deplasările şoferilor din transportul internaţional de mărfuri, a reprezentat o constantă în ultimii 25 de ani în România şi niciodată aceste sume nu au fost reîncadrate din punct de vedere fiscal ori supuse impozitelor, indiferent de nivelul lor. Aceste sume reprezintă cheltuieli pentru hrană și situații neprevăzute, nefiind considerate venituri impozabile. De altfel, chiar reprezentanții ANAF afirmau, într-un comunicat transmis pe 23 octombrie, că diurnele unor categorii profesionale, precum personalul aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă, personalul navigant maritim, personalul din domeniul transportului rutier și feroviar internațional etc. fac „obiectul unor reglementări speciale”. Asta înseamnă, potrivit comunicatului Fiscului, că drepturile acordate acestor categorii de personal nu sunt asimilate celor acordate de agenții de muncă temporară, asupra cărora Fiscul instituise anterior mai multe penalități, după ce a observat nereguli în privința diurnelor.
Precedentul
Astfel, lunile trecute, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală a verificat contribuabilii autorizaţi ca agenţi de muncă temporară și a reîncadrat din punct de vedere fiscal unele sume acordate ca diurnă. Un caz extrem descoperit de ANAF a fost cel în care veniturile unui agent de muncă temporară asupra cărora s-a plătit impozit și contribuții sociale au fost la nivelul salariului minim brut pe țară pentru un program de două ore pe zi, adică 322 lei, în timp ce diurna neimpozabilă a atins și 2.000-2.500 euro. Practic, la agenții controlați, a rezultat că aceștia plăteau o diurnă medie per angajat de 1.500 de euro pe lună. În acest caz, este posibil ca nivelul diurnei să fi depășit cu mult limita permisă de lege, așa încât acest venit să fie considerat neimpozabil.
Când se impozitează diurna și când nu
Practic, orice companie din România are dreptul la a acorda diurnă salariaților, aceasta fiind neimpozabilă, în anumite limite. Diurna se acordă în cazul în care delegarea unui salariat se realizează într-o localitate situată la o distanță mai mare de 5 km de localitatea în care acesta își are locul de muncă permanent, potrivit Codului Fiscal. Dacă deplasarea se face în străinătate, există un cuantum al diurnei stabilit pentru fiecare țară în parte, pentru instituțiile publice. În situația în care un angajator din mediul privat acordă salariatului o diurnă care este de peste 2,5 ori mai mare decât aceea oferită de instituțiile publice, atunci pentru ceea ce depășește această limită se va achita atât impozit pe venit, de 16%, cât și contribuții sociale. Vestea bună este că din iulie 2013, diurna este deductibililă din calculul impozitului pe profit, orice nivel ar avea aceasta. Pentru a putea deconta diurna, angajatori trebuie să prezinte documente justificative, precum ordinul de deplasare biletele de tren/avion, dovada cazării etc.