Împăratul roman stăpânit de voința soțiilor și a liberților. Care a fost destinul acestui împărat care a avut totuși multe realizări?

Împăratul roman stăpânit de voința soțiilor și a liberților. Care a fost destinul acestui împărat care a avut totuși multe realizări?

Împăratul Claudius a domnit în Roma Antică, între anii 41 și 54 d.Hr. El a dat, alături de Augustus, numele primei dinastii a Imperiului Roman, Iulia Claudia. În timpul său, Britannia, grație socrului lui Tacitus, generalul Agricola, a devenit provincie romană, regina Britanniei, Boadicea sau Budika, fiind înfrântă.

Claudius a fost înainte de toate un intelectual. Poate Marcus Aurelius, împăratul filosof stoic să-l fi depășit. Istoricul Dumitru Tudor îl numea în fundamentala sa sinteză Figuri de Împărați Romani, „sclavul femeilor și liberților”.

Împăratul roman Claudius: un specialist al gramaticii, pus pe pretorieni pe tron

Împăratul roman Claudius a venit pe tron în condițiile în care  împăratul Caligula a fost asasinat după o domnie de pomină în care excesele, perversiunile și orgiile scandalizaseră Roma. Caligula reușise aproape în cei aproape 5 ani de domnie de după moartea lui Tiberius, din 37 d.Hr. până în 41 d.Hr., să aducă instituția Principatului în defăimare.

Așa se face că pretorienii, căutând cu disperare prin palat un om pe care să-l pună pe tron, au dat peste bolnăvicoiosul Claudius. Era destul de în vârstă când a ajuns împărat, adică avea 50 de ani.  Se născuse la 1 august 10 î.Hr., la Lugdunum/Lyon, în Gallia. Era nepotul lui Tiberius, tatăl lui Claudius fiind Drusus, fratele împăratului, un  general renumit.

Claudius a încercat să creeze litere noi în alfabetul latin. Astfel „digamma inversum” un F întors urma să fie folosit pentru litera V pentru că atât U cât și V aveau același semn.

Așadar, în cuvinte ca VULGUM-popor, primul V urma să fie înlocuit cu „digamma inversum”. O altă literă introdusă de el, era Antisigma, un C întors (sigma de la greci era când M întors în lateral, când C întors) prin care dorea să noteze grupurile de litere BS și PS.

Evident, fantezia lui avea să dureze cât domnia sa, destul de lungă de altfel, aproape 14 ani. Pretorienii l-au găsit pe Claudius, în ziua eliminării lui Caligula, învelit într-o draperie de purpură, încercând să se ascundă, gândindu-se că va fi ucis, dar pretorienii, ghidați de soția lui Claudius, Messalina, l-au pus pe tron și l-au aclamat ca imperator. Marea slăbiciune a lui Claudius au fost femeile.

Împăratul Roman Claudius: Messalina și Agripina Iulia Minor

Claudius se căsătorise prima oară la 19 ani, în 9.d.Hr., cu Plautia Urgulanilla, alături de care a trăit până în 24 d.Hr. Apoi s-a căsătorit cu Aelia Paetina, care i-a fost soție timp de 7 ani, până în 31 d.Hr.

A urmat apoi a treia soție, Valeria Messalina. A fost una din femeile fatale ale Antichității. Poate nici cea mai focoasă actriță din filmele de astăzi n-ar fi putut să o întreacă la intrigi și viață de orgii și petreceri.

Messalina era verișoară după tată cu viitorul împărat Nero și strănepoată a lui Augustus. Ea coordona imperiul prin intermediul liberților și manipulând-l pe soțul ei.

Totuși, la un moment dat,  Claudius a eliminat-o pe Messalina. Când a aflat că ea ar fi fost gata să îl elimine. O anecdotă spune că, în ziua când a orodonat execuția ei, a uitat. Iar seara o aștepta la masă, supărându-se că dăduse ordinul. Ea îi dăruise un fiu, pe care-l dorea ca moștenitor, pe Britannicus.

Claudius s-a consolat rapid în brațele mamei lui Nero, Agripina Iulia Minor. Ea fusese căsătorită cu Cnaeus Domitius Ahenobarbus. Venise pe lume în 15.d.Hr., în Colonia Agrippina, Kölnul de azi, din Germania. Lui Claudius îi era nepoată directă (strănepoată a lui Augustus, nepoată a lui Marcus Agrippa), și era cu 24 de ani mai tânără decât el.

Din prima clipă, Agripina Iulia Minor a făcut tot ce a putut să asigure succesiunea fiului ei, Nero. Britannicus a fost otrăvit. Aceeași soartă a avut-o și Claudius, care a murit la 13 octombrie 54 d.Hr.

În 59.d.Hr., Nero și-a  executat mama, rămânând împărat până în anul 68.d.Hr.