În toate țările Uniunii Europene, cu excepția României, problema imigrației este centrală în orice dezbatere electorală.
O să-mi spuneți că țara noastră nu are o astfel de problemă, întrucât România e o țară din care oamenii fug unde văd cu ochii. Aveți perfectă dreptate, numai că România nu e deloc cea mai rea țară din lume, ba mai are și avantajul că cetățenii ei au dreptul de a călători în toată Europa.
Există, așadar, suficiente motive pentru care un refugiat ar vrea să se stabilească aici. Și nu numai că există motive, dar există și refugiați care vin, din câte se pare, în ritm constant către țara noastră, în tăcerea deplină a autorităților noastre.
Vă vorbeam la sfârșitul lunii trecute de două grupuri, însumând aproximativ 40 de persoane, refugiați sirieni care au ajuns în România pe calea aerului din Iordania. Cu excepția unui scurt comunicat de presă pe site-ul Inspectoratului General pentru Imigrări, autoritățile și presa românească au tăcut mâlc.
Zilele trecute, un alt grup a ajuns în România, din Malta. Știrea a fost descoperită de colegii din presă pe site-ul ziarului britanic Independent. De data aceasta, tăcerea autorităților române a fost deplină. Nici măcar site-ul Inspectoratului General pentru Imigrări, altminteri plin de informații despre victoriile repurtate de polițiștii de la imigrări care au prins cetățeni basarabeni sau ucraineni la muncă în România, nu a mai anunțat acțiunea.
De altfel, nici pe site-urile ziarelor străine nu se spune câte persoane au fost transportate în România, singura informație fiind că acestea au fost salvate de vasele ONG-urilor care acționează în Marea Mediterană. În lipsa informațiilor, suntem obligați să speculăm.
Secretomania care înconjoară aducerea refugiaților și imigranților în România nu pare a fi decisă la București, ci, mai degrabă, o „recomandare” europeană. S-a ajuns probabil la concluzia că populația nu are cum să se enerveze dacă nu știe ce se întâmplă.
Și mai este un amănunt demn de remarcat, în ambele știri legate de aducerea refugiaților și imigranților în România, țara noastră era amintită alături de Germania, ceea ce ne duce cu gândul că e vorba de o coordonare a eforturilor. Nu vă gândiți să râdeți în barbă că imigranții tot pe capul guvernului german se vor afla până la urmă...
Germania s-a pregătit pentru această eventualitate. Pentru a evita astfel de probleme, Berlinul a înmulțit controalele la granițe. Iată ce notează Mauro Indelicato în ilgiornale.it: Germania este printre țările europene cea care trimite cel mai mare număr de migranțiexpulzați înapoi (...).
Numai în 2018, germanii au trimis în Italia 2.848 de imigranți. În ultimele zile, ziarul Die Welt a vorbit despre un acord care arată că Roma a acceptat solicitarea Berlinului de a lansa poduri aeriene pentru a readuce imigranții expulzați în țara noastră”.
Dar nu numai Germania se protejează de imigranții care se află deja în Europa, ci și celelalte țări europene.Mai mult, puține dintre ele s-au raliat ideii germane de a-și arată solidaritatea cu țările din prima linie a imigrației și de a prelua automat imigranții salvați de navele ONG-urilor.