Fostul președinte Ion Iliescu a spus că scena balconului din Piața Revoluției a fost „climaxul filmului de groază ceaușist”. El a mai declarat că ultimul zbor al lui Nicolae Ceaușescu a fost o cădere liberă și că discursul din 21 august 1968 a fost apogeul.
Climaxul filmului de groază ceaușist
„Scena balconului din Piața Revoluției e climaxul filmului de groază ceaușist. Epoca Ceaușescu a fost – strict pentru dictator – o trecere de la extazul discursului de după invazia sovietică de la Praga la agonia fugii rușinoase. Ultimul zbor al lui Ceaușescu a fost o cădere liberă. Decenii, Piața Revoluției a fost simbolul puterii lui Ceaușescu, matca la care trăgeau masele muncitoare. Discursul din 21 august 1968 e apogeul lui Ceaușescu. Îmi amintesc că mulți scriitori au intrat atunci în partid, seduși de așa-zisa independență față de Uniunea Sovietică, gata să apere țara cu arma în mână. A fost însă o capcană, o viclenie a lui Ceaușescu.
Nicolae Ceaușescu. Sursa foto: Arhiva EVZ
Ion Iliescu, despre marele șoc al lui lui Nicolae Ceaușescu
Ion Iliescu a mai spus că faptul că acolo, 21 de ani mai târziu, pe 21 decembrie 1989, adunarea populară a devenit protestatară a fost un șoc pentru Nicolae Ceaușescu.
„Recursul la simboluri, la valorile naționale, i-au întărit puterea, dictatura lui s-a acutizat, cultul personalității s-a accentuat. Istoria are vicleniile ei, iar atunci a fost un astfel de episod, cu toată spontaneitatea lui Ceaușescu și aderența sinceră a mulțimii, în momentul condamnării invaziei sovietice de la Praga. Faptul că acolo, 21 de ani mai târziu, pe 21 decembrie 1989, adunarea populară a devenit protestatară, că societatea civilă a devenit un corp diferit de dictator, pentru Ceaușescu a fost un șoc. Ceaușescu chemase din nou masele, clasa muncitoare, să condamne Revoluția începută la Timișoara”, a spus Iliescu.
Sursa foto: Arhiva EVZ
Binele lui Nicolae Ceaușescu, răul românilor
Iliescu a declarat că binele lui Nicolae Ceaușescu a fost răul românilor. El consideră că nu a fost lapte și miere după 1989, dar că oamenii s-au simțit liberi. Acesta a mai declarat că s-a simțit bine și când a câștigat, dar și când a pierdut.
„Binele lui a fost răul tuturor. După 1989 nu a fost lapte și miere, dar a te simți bine după comunism însemna a te simți uman și liber. Cronologia demnității a început pentru România după decembrie 1989. Erau semne de bine pe care astăzi cei care nu ne-au fost contemporani la Revoluție le consideră romantice: bucuria de a citi orice, de oriunde, oricum, fără a da socoteală pentru asta, plăcerea de a fi în folosul oamenilor nu pe linie de stat, ci prin adeziune comunitară, extazul de a fi opozantul cuiva, privilegiul de a fi în dezacord cu un altul, responsabilitatea de a-ți face treaba, pentru că pluripartidismul deschidea Leviathanul și competiția politică.
Simpla idee, că democrația însemna și competiție, era un răsfăț. M-am simțit bine și când am câștigat și când am pierdut, pentru că o făceam din libertate”, a spus Ion Iliescu în într-un podcast difuzat de fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu.