Cea mai mare Sărbătoare a creştinătăţii este Învierea Mântuitorului Iisus Hristos sau Sfintele Paşti. În jurul acestei Mari Sărbători, există numeroase superstiţii care nu au nicio legătură cu simbolul religios. Lumânarea din noaptea de înviere reprezintă simbolul Învierii lui Hristos, al biruinţei Binelui asupra Răului şi al vieţii asupra morţii. Mulţi credincioşi, nu ştiu, însă, ce să facă cu lumânarea după ce au venit acasă după slujba de Înviere.
În noaptea de sâmbătă spre duminică credincioşii merg la biserică pentru a primi lumina Lui Hristos, potrivit libertatea.ro
Fiecare îşi pregăteşte o lumânare, care poate fi și o candelă, pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Lumânarea din noaptea de Înviere este o ofrandă adusă lui Dumnezeu.
În credinţa populară se spune că este bine ca lumânarea să fie stinsă de pragul uşii, dar acesti obicei are nici o conotație religioasă.
La fel, se spune că lumânarea să fie folosită la afumarea vitelor. Alţii o folosesc la ghicit- practici care țin doar de superstiții și nimic mai mult.
Această lumânare, cu care am luat lumină în noaptea de Paște, se duce acasă şi se arde câte un pic în fiecare zi din Săptămâna Luminată la rugăciunile de dimineață sau de seară, dar şi în momentele de încercare, de primejdie, de boală sau când este vreme rea.
De asemenea, mai poate fi aprinsă la locul destinat aprinderii de lumânări de la biserică sau la mormintele celor dragi.