El a murit cu adevărat. Și-a asumat Moartea pe deplin, ca orice om. Strigătul „Eli, Eli, lama sabahtani” („Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”) este cea mai bună dovadă: „Numai deznădejdea omenească de pe cruce dovedește integritatea și seriozitatea jertfei”, arată N. Steinhardt în Jurnalul Feiricii.
„Numai strigătul Eli, Eli ne dovedește că răstignitul nu s-a jucat cu noi...” „Mântuitorul a pătimit toate omenește, nu a folosit deloc puterea Sa dumnezeiască spre a-Și îndulci suferința”, notează și pr. Constantin Sturzu. Și continuă: „Chiar dacă Trupul Îi era cu totul zdrobit și rănit, chiar dacă pierduse o mare cantitate de sânge și era deshidratat, chiar dacă respira cu dureri cumplite, moartea nu îndrăznea să se apropie de El. De aceea ne spune Evanghelia că, „strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat duhul” (Matei 27, 50).
Tâlcuirea patristică ne dezvăluie că Domnul a strigat atunci moartea, care s-a apropiat tremurând și a ascultat porunca de a lua sufletul Său și de a-L duce acolo unde mergeau toate sufletele oamenilor, adică în iad (șeol). De aceea, ucenicul cel iubit consemnează un amănunt extrem de relevant, care completează descrierea acestor ultime clipe: „Și plecându-Și capul, Și-a dat duhul” (Ioan 19, 30). Un om obișnuit mai întâi moare, apoi capul se lasă greu, inert. Faptul că Domnul a plecat mai întâi capul și apoi Și-a dat duhul reprezintă nu un detaliu mai neobișnuit, ci o întărire a faptului că El a ales când să moară. Nu ca o victimă a morții, ci ca un Biruitor al ei! Cea mai importantă predică a Domnului a fost fără cuvinte.
A început în Ghetsimani cu sudoarea Lui, care „s-a făcut ca picături de sânge” (Luca 22, 44), și a continuat pe Cruce până la gestul de a-Și da duhul abia după ce Și-a plecat capul. Precum Isaia, „noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu” (Isaia 53, 4), „Unul înaintea Căruia să-ți acoperi fața; disprețuit și nebăgat în seamă” (Isaia 53, 3). Dar El ne învăța că cel ce iubește nu poate să nu sufere, dar poate alege să nu fie victimă, atunci când iubește desăvârșit, dumnezeiește.