Specialiști din Timișoara și București vor cerceta fenomenul trecerilor ilegale ale frontierei de către români, în epoca comunistă. Studiul are în vedere evidențierea cazurilor de încălcare a drepturilor omului, pornind de la faptul că, cel mai adesea, drumul românilor care fugeau din țară trecea prin vestul țării.
Numărul românilor care au ”fugit” în comunism este impresionant. Presa occidentală vorbea la vremea respectivă de un exod spre lumea liberă. Bunăoară, Frankfurter Allgemeine Zeitung lansa ipoteza că numai în 1988 au existat 12.500 de fugari din România.
Oficial, 134.338 de români au plecat din ţară în perioada 1986 – 1989, conform ultimului Anuar Statistic al INS. Numărul celor care încercau să treacă ilegal era mult mai mare.
În urmă cu câțiva ani, scriitoarea Doina Magheţi, la Şcoala de Vară de la Sighetul Marmaţiei, organizată de Fundaţia Academia Civică, a menționat că în numai în ultimul deceniu, de comunism, au încercat să fugă peste graniţa de vest a ţării nu mai puţin de 16.000 de oameni. Dintre aceştia, 12.000 au fost prinşi, o organizație religioasă susținând că numai într-un singur an, 400 de persoane au fost ucise.
Un protocol de colaborare a fost încheiat săptămâna aceasta între Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Societatea Timișoara organizaţie civică fondată de un grup de intelectuali timişoreni care au participat direct la Revoluţia din 1989.
”Scopul protocolului, încheiat pe o perioadă nedeterminată, este acela de a eficientiza activitatea de cercetare a fenomenului de trecere ilegală a frontierelor în perioada regimului comunist din România. Se va pune accent pe cazurile de încălcare a drepturilor omului și abuzuri comise de agenți ai sistemului totalitar împotriva celor care încercau să fugă în ţări din afara blocului socialist”, transmit reprezentanții Societății Timișoara. De la înființare, oganizaţia militează pentru ”democraţie, adevăr, respectarea drepturilor omului şi formarea societăţii civile româneşti”, conform statutului, iar cea mai importantă contribuţie teoretică şi civică a Societăţii este Proclamaţia de la Timişoara.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc este o structură guvernamentală înființată în 2005, aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său ține de gestionarea și analizarea a perioadei totalitare și a consecințelor sale, arhivând și publicând dovezi referitoare la memoria exilului românesc. (Sursa foto: Mișcarea de rezistență)