Sfântul Vasile de Ancira a trăit mai întâi în vremea lui Constanțiu II (337-361), când a suferit prigoana arienilor, apoi în vremea lui Iulian Apostatul (361-363), ultimul împărat roman păgân, care a declanșat împotriva creștinilor persecuții cumplite.
Sfântul Vasile a mustrat public necredința lui Iulian drept care a fost aruncat în temniță. După o tentativă nereușită de a-l face să se lepede de Hristos, împăratul a poruncit ca pielea să-i fie jupuită în fâșii, de viu. Când Iulian a venit la Vasile în celulă, să vadă dacă nu s-a răzgândit, acesta a luat o fâșie de piele de jos și i-a aruncat-o zicând: „Ia și mănâncă, împărate, că aceasta este hrana ta, iar mie Hristos îmi e Viața”. Sfântul Vasile va muri ucis în chinuri.