La începutul anului 1943, doctorul Aurel Naghel, aflat la conducerea Abatorului Comunal București, a luat măsuri pentru stârpirea furturilor ce se practicau pe o scară întinsă și cu o îndrăzneală de neînchipuit.
Grija s-a îndreptat prima data spre Mățăria Comunală, unde fusese dezastru până la revenirea Abatorului în administrarea municipiului.
Însă, oricât de drastice erau măsurile de pază, păreau insuficient de eficiente.
Așa că un lucrător al Mățăriei a fost prins când încerca să iasă pe poartă având asupra sa, pitită cu multă dibăcie pe sub haină, cantitatea de 30 kg. de seu.
Hoțului i s-a legat seul de gât și a fost plimbat prin abator.
Ca să se poată asigura siguranța și curățenia în Abator și în toate anexele instituției s-a dublat numărul de gardieni.
Printre altele, aceștia aveau misiunea de a veghea la respectarea dispozițiunilor de curățenie a încăperilor și în deosebi a closetelor.
De asemenea, s-au luat măsuri pentru terminarea urgentă a clădirii cantinei abatorului.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric