Calin Hera: "Ii rog pe parlamentari sa citeasca textul motiunii pentru a vota in cunostinta de cauza. Daca le place aceasta gargara, sa si-o asume!"
Un lucru tot a reusit Mircea Geoana prin initierea motiunii de cenzura: toata lumea se intreaba daca va trece sau nu. Si nimeni nu risca sa faca vreun pronostic. In primul rand, pentru ca avem o ecuatie politica tare incalcita.
Daca motiunea nu trece, cade Mircea Geoana si PSD ramane in deriva. Avantaj presedintele Traian Basescu. Care, insa, mai contabilizeaza o infrangere in lupta (deja obsedanta) cu premierul. Avantaj Calin Popescu-Tariceanu. PD ramane in opozitie si se felicita ca n-a semnat motiunea, iar Vasile Blaga isi consolideaza imaginea de posibil premier de 24 de carate din umbra.
Cat despre liberali, vor mai rasufla o data usurati, bucurosi ca, probabil, vor duce guvernarea pana la capat (cred ca miercuri e ultima ocazie rezonabila in care actualul guvern poate fi doborat; eliminarea prin trantirea bugetului ar fi prea paguboasa pentru toti). Avantaj Tariceanu, care insa va fi obligat la o noua remaniere masiva. Avantaj Romania.
Pe de alta parte, daca trece motiunea si cade guvernul, ce vom pune in loc?. Avantaj Basescu, pentru ca el va face cartile. Va „risca” un guvern minoritar PD-PLD, cu efecte imprevizibile in sondaje, dupa o probabila uzura rapida? Sau va reusi sa forteze indepartarea lui Calin Popescu-Tariceanu din fruntea PNL, astfel incat sa „refaca” un soi de Alianta in care partenerii se vor pandi unii pe altii mai abitir decat in urma cu un an? Le va oferi un mar otravit PSD-istilor sau va da unda verde celei mai impopulare constructii politice posibile, FSN-ul mare (PD-PSD-PLD)?
Privind in urma, intrebarea din titlu pare cea mai simpla fata de suvoiul care va urma, oricum, dupa ziua de miercuri. Revenind: oare cati parlamentari chiar au citit textul? Oare cati dintre cei care discuta despre ea au citit-o? Presupun ca foarte putini si spun: nicio paguba! Sunt peste 30 de pagini, corp 14, in care Mircea Geoana incearca sa dea doua lovituri.
Prima: sa spuna ceva, ca pretext pentru daramarea guvernului si obtinerea, in fine, a unei victorii politice. A doua: sa rimeze, cat e posibil, cu freza voit social-democrata. Discursul e impanat cu 41 de referiri negative la guvernarea de dreapta (22), gestiunea liberala a tarii (8), capitalismul oligarhic, „asa-zisele virtuti reglatoare ale pietei”, cota unica, restitutio in integrum s.a.m.d. Stiti cum se incheie motiunea?
„Dorim o schimbare de directie: de la capitalismul oligarhic la modelul social european, de la exclusivismul celor putini si privilegiati la solidaritatea sociala fata de cei multi”. Ii rog pe cei care au drept de vot in parlament sa citeasca intai textul ca sa voteze in cunostinta de cauza.
Daca le place toata aceasta gargara, sa si-o asume! Pana la urma, daca motiunea va trece, istoria nu va consemna complicatele jocuri de culise care au insotit-o. Va relata, sec, faptul ca un guvern de dreapta a fost trantit de o forta politica de stanga. E deja clasic: guvernele de dreapta fac bani, cele de stanga ii risipesc.
PS. Intr-un singur loc, autorii motiunii au dreptate. Spuneam, la nasterea Cabinetului Tariceanu II, ca acest guvern are sansa si obligatia sa performeze. Cel putin cativa ministri, intre care celebrii exponenti ai scolii iesene Adomnitei si Chiuariu, au ratat aceasta sansa.