Calin Hera: "Lumea se schimba, ba chiar destul de rapid. Unii oameni nu se schimba insa niciodata. Ion Iliescu e unul dintre ei".

Vorbim azi despre supertranzactia Rompetrol, opera capitalistului roman Dinu Patriciu, care a intrat in clasamentul „Forbes” al celor mai bogati oameni din lume. Stiti ce facea Dinu Patriciu in iarna anului 1990?

Era in delegatia partidelor istorice care ii baga sula-n coaste lui Ion Iliescu, cum elegant s-a exprimat fostul sef de stat. Criticat de unii, laudat de altii, Patriciu a construit, in anii care au urmat, o companie care conteaza pe piata petroliera din zona.

Ce face azi Ion Iliescu? Isi expune aceleasi obsesii, tuna si fulgera ca in urma cu 17 ani. Isi striga, cu spume la gura si tot mai parasit de zambet, adevarul in care tot mai putini oameni cred. Ion Iliescu spune ca ocuparea Pietei Universitatii a fost un act samavolnic.

Ca toata miscarea de atunci, prima manifestare a democratiei, a societatii civile din Romania postdecembrista, a fost o golaneala anarhista.

Ion Iliescu face caz de victoria covarsitoare la alegerile din Duminica Orbului pe care „elementele” din Piata Universitatii n-au vrut sa le accepte, eventual sa le si aplaude. In 1990, oameni de buna-credinta, dar neinformati, stiau ca legionarii au pus stapanire pe Piata Universitatii. 85% dintre romani credeau ca „golanii” se drogheaza in Piata si ca in sediile partidelor istorice se tiparesc bani falsi.

De ce? Fiindca asa li se spunea la televiziunea-trompeta a lui Ion Iliescu. Spuneti ca manifestatia din Piata Universitatii a fost reprimata slabatic?, intreaba Ion Iliescu. Minciuni ordinare, raspunde tot el, omul care spune doar minciuni extraordinare. De exemplu: eliberarea Pietei a fost decisa la cererile insistente ale cetatenilor.

Fireste, daca zici „cetatenii”, nici nu mai e nevoie sa dai nume, esti acoperit. Alt exemplu: Iliescu n-a avut legatura directa cu vreo unitate militara dintre cele care au participat la „eliberare”, ci doar cu Seful Marelui Stat Major. Si doar telefonic. Ce frumos, ce inaltator! Mortii de mineriada? Exceptii regretabile, cazuri accidentale. Multumirile aduse hoardelor salbatice care au trecut prin ciomege centrul Bucurestiului? El? Nici vorba!

Intre timp, golanii au fiert in suc propriu si, multi, au parasit Romania. Iliescu a stapanit tara si a tinut-o pe loc. Intre timp, romanii au inceput sa compare, sa-si puna intrebari, sa citeasca si alte ziare, sa urmareasca si alte televiziuni decat cele care propovaduiau adevarul iliesco-fesenist. Intre timp, Iliescu si partidul lui au inceput sa piarda alegeri, fara sa inteleaga mai nimic.

Ion Iliescu are acum cea mai mare problema: istoria, desi a incercat s-o scrie asa cum ia convenit, incepe sa-l arate asa cum este. Dosarele Revolutiei si ale mineriadei se apropie, in fine, de finalizare. Pericol!, ii suna intre urechi lui Ion Iliescu. Si denumeste cautarea adevarului „campanie de linsaj mediatic”. Acuza presiunea mediatica asupra justitiei, care, astfel, ar putea sa nu fie partiala, zice. Au trecut insa 17 ani de presiuni asupra Justitiei, in sensul scoaterii lui Iliescu basma curata.

Da, nu merita mare atentie batranul comunist. Se vede cu ochiul liber, viata e in alta parte. Asta e razbunarea suprema, logica, a istoriei. Cui ii mai pasa de Ion Iliescu, azi, in afara de lui insusi?