HERA: A fost sau n-a fost?

Calin Hera: "Prima invatatura: cine ti-e frate azi, maine iti va fi dusman. A doua invatatura: totul se repeta. A treia invatatura: Basescu are intodeauna dreptate".

Privind la ceea ce se intampla acum si, mai ales, la ceea ce va sa vina, prima intrebare care iti vine in minte e: a fost sau n-a fost Alianta o poveste politica de succes? Caci, in aceste zile, pare atat de incredibil ca PD si PNL au stat de aceeasi parte a baricadei incat, daca ai lipsit un an-doi din tara si n-ai gustat din farmecul galcevei fratricide, simti nevoia sa te ciupesti.

Sa ne amintim. La sfarsitul lui septembrie 2003, intr-o Romanie dominata autoritar de partidul-stat PSD, liberalii si democratii inchegau o Alianta considerata ultima solutie, disperata.

Au fost apoi jaloanele: cucerirea bastioanelor PSD la alegerile locale, retragerea lui Stolojan si lacrimile lui Basescu, SMS-urile Bombo&Congo, fortarea guvernului PNL-PD-UDMR-PC, lupta cu steguletele rosii, "grupurile de interese", povestea cu uite demisia - nu e demisia, lovitura Monei Musca, dosarele de Securitate, miscarea Stolojan-Flutur, aderarea la UE si bomba biletelul/rezolutia. E ca intr-un film, nu-i asa?

Si totusi, ce trebuie sa inteleaga extraterestrul care vrea sa inteleaga ceva? Prima invatatura: cine ti-e frate azi, maine iti va fi dusman, cu varianta: conteaza doar proiectele politice pe termen scurt catre mediu.

A doua invatatura: nimic nu e nou, totul se repeta, cu trimitere la scepticii care spuneau, la inceputuri, ca PNL o sa pateasca la fel ca PNTCD - si-o va lua de la PD rau de tot. A treia invatatura: Traian Basescu are intotdeauna dreptate; e liderul politic postdecembrist cel mai puternic fiindca a facut ca lucrurile sa se intample, chiar daca mai tarziu, asa cum a dorit.

Altfel, anuntul PD, cum ca democratii vor candida pentru Parlamentul European pe liste proprii si nu impreuna cu aliatii liberali, este o decizie politica logica: pentru PD era inevitabil sa se distanteze de PNL dupa scandalul biletelul/rezolutia.

Fiecare zi petrecuta alaturi de PNL, dupa ruptura din prime-time Basescu-Tariceanu, dauna grav. Decizia luata in doi timpi nu e insa o dovada de curaj politic si nici nu e dovada unei coordonari perfecte pe relatia Cotroceni-Modrogan; e vorba doar de o salvare in extremis.

Pentru PNL nu e o tragedie decat in masura in care PD pierdea in fiecare zi in care tacea. Faptul ca liberalii caineaza acum soarta Aliantei face parte din jocul politic; ei vor sa marcheze cat mai precis responsabilitatea pentru ruperea Aliantei, constructie politica inca incredibil de populara in ochii electoratului (Alianta puncteaza inca in sondaje mai mult decat PNL si PD la un loc).

Desigur, exista si varianta-pretext sugerata de Emil Boc: cele doua partide fac parte din familii politice europene diferite si "sefii" de la Strasbourg vor ca popularii si liberalii sa vina acolo prin forte proprii, pe liste separate, adica, pentru ca in Parlamentul European sunt alte aliante.

O varianta-somnifer, calduta, conform careia Alianta ar merge mai departe. Desigur, o varianta pe care n-o mai iau de buna nici cei care, majoritari inca, se incapatanau saptamana trecuta sa spuna ca vor vota Alianta. Care a fost.

P.S. Ironia sortii face ca anuntul lui Emil Boc sa fie facut in aceeasi zi in care partidul lui Stolojan primea OK-ul de la Tribunalul Bucuresti.