De câteva zile pare că trăim într-un film de categorie B. Un candidat la prim-ministru se retrage, altul se izolează, un politician îi transformă pe toți în suspecți. Un haloimăs, cum ar spune bunicii noștri.
Cu toții ne întrebăm de ce nu este decretată starea de urgență. Avem azi, la ora 01.00 noaptea, 95 de cazuri confirmate de români infectați cu coronavirus. Tot în această noapte, Donald Trump a decretat stare de urgență națională. Serbia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Austria au luat măsuri de închidere a granițelor. Belgia, Spania au decretat stare de urgență, la fel Italia. Franța și Germania iau măsuri similare.
În România, țara în care haloimăs nu înseamnă utopie, fantezie sau vis, ci harababură și dezordine, lucrurile par încremenite într-o stare de stupoare. Noi încă ne mirăm că a venit virusul peste noi.
Suntem țara în care premierul face o conferință de presă în care anunță că este suspect de infectare, aruncându-i în disperare pe ziariștii prezenți. Ca să nu mai spun că peste 1000 de teste vor fi folosite pentru parlamentari și oameni politici care au venit în contact cu un senator întors dintr-o călătorie în care nu a luat un parfum pentru nevastă, ci un Covid-19.
Suntem țara în care atunci când vine "izoleta", personalul își face selfie, așa cum s-a întâmplat în zona în care locuiesc, pe înserate.
Sau în care noțiunea de carantină și izolare voluntară înseamnă doar niște cuvinte fără sens practic. Cine ne poate spune nouă să stăm în casă? Nimeni, că doar suntem tineri, frumoși și liberi! Doar venim din Italia, Spania, Belgia, ca să fim lângă cei dragi. Pe care-i infectăm, dar măcar află că ne sunt dragi...
România are nevoie să fie condusă, pentru că nu se poate conduce singură! O țară care în fruntea ei oameni care iau decizii, nepopulare, ferme, are mai mari șanse să iasă cu bine din criza asta, decât una în care orice regulă este făcută ca să fie încălcată.