Pentru că rechinii locali nu erau de ajuns, tânăra democrație românească a atras ca muștele haiduci de pe toate meridianele. Diferența dintre nativi și alogeni era că aceștia din urmă chiar învârteau mari sume de bani. O astfel de figură a fost Said Baaklini, om de afaceri libanez care obținut cetățenia română în aprilie 1998. În același an, proaspăt cetățean român, Said, care reușise să-și facă deja un renume de businessman, pune ochii pe o afacere de milioane.

Era epoca țepuirii băncilor. Așa că libanezul român a păgubit, conform cercetărilor poliției,Banca Agricolă cu peste 2,5 milioane de dolari.

Tunul INS

În anul 2008 a fost implicat în „tunul” de la Institutul Național al Lemnului. Aici, Said a fost de-a dreptul ingenios. Aflâd de datoriile INL la bugetul statului, în valoare de 3,5 milioane de euro, omul nostru merge di proprie inițiativă și le… achită. La INL nimeni nu știa de mișcarea lui Baaklini. Pasul următor a fost să ceară executarea institutului, ale cărui terenuri valorau de 15 ori mai mult. Tupeu cât casa.

Afacerea UCM Reșița

În 2010, firma lui Baaklini, SC Libarom a încheiat cu UCM Reşiţa un contract în baza căruia achiziţiona patru motoare generatoare de curent electric pentru 250 milioane euro. Culmea, aparatele valorau maximum 5 milioane de euro. Dar manevra se lega de TVA-ul aferent.

În baza acestui contract, Libarom a solicitat apoi o restituire a TVA aferent tranzacţiei, rambursare care se ridica la 60 milioane de euro. Operaţiunea de vânzare-cumpărare s-ar fi încheiat pe o sumă atât de mare (250 milioane euro) tocmai pentru a permite Libarom să solicite imensa restituire a TVA. Tot aici, procurorii au mai descoperit un circuit financiar, considerat dubios, care oferă indicii despre o posibilă spălare de bani.

Bref, în luna septembrie 2010, Libarom, reprezentată de Said Baaklini, a şi cerut restituirea de la bugetul de stat a TVA aferente facturii respective, adică, suma de 253.749.507 lei, adică 60 milioane euro.

În fine, la sfârșitul anului 2015 a fost condamnat definitiv la 4 ani și 6 luni închisoare. Evident, în dosarul UCM Reșița.

Cu un picior în Beirut

Pe 26 noiembrie 2010, în Portul Constanţa, marfa cumpărată de SC Libarom Agri de la uzina din Reşiţa a fost încărcată pe o navă având ca destinaţie Republica Guineea. Exportul efectiv al mărfurilor (pentru care TVA la export este zero) a fost împiedicat de intervenţia Parchetului. În noaptea de 27-28 noiembrie 2010, Said Baaklini a fugit din ţară în scopul de a se sustrage urmăririi penale. Aşadar, pe numele acestuia, la cererea procurorilor DNA, Curtea Supremă a emis un mandat de arestare naţional, precum şi un mandat de arestare european.

Afaceristul libanez a fost prins de autorităţile bulgare în seara zilei de 28 noiembrie 2010. În prezent este în curs de derulare procedura de extrădare a acestuia. Se aude că Said Baaklini a fost ridicat de serviciile de informaţii chiar de pe scara avionului care se pregătea să decoleze către Beirut. Loc unde acesta îşi propusese să se ascundă de urmărirea penală demarată în România.