Hai să ne jucăm de-a „Hoţii şi vardiştii”

Jocuri ale copiilor de altădată: „Hoţii şi vardiştii”, „Ţară, ţară, vrem ostaşi!”, ”Flori, fete sau băieţi”, „Şotron”, „ Uliii şi porumbeii” sunt jocuri copilăreşti, de pe vremea când cei mici îşi petreceau timpul pe afară. Mai puţin în faţa computerelor.

Există persoane care au nostalgia acelor vremuri şi au avut iniţiativa de a tipări chiar o carte cu asemenea jocuri. Câţiva oameni cu iniţiativă de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale s-au gândit să editeze la Vaslui un manual al jocurilor de altădată, în care să se vorbească despre mirajul jocurilor uitate, care le-au delectat copilăria părinţilor de astăzi, informează www.agerpres.ro. ”Am editat cu prilejul Zilei Copilului o carte intitulată «Jocuri de ieri, pentru copiii de azi», un fel de manual pentru copiii care vor să înveţe jocurile de odinioară. Manualul a fost deja distribuit în unele unităţi de învăţământ. Am aflat de la profesorul Dan Ravaru că un învăţător din Pogoneşti, mare iubitor al tradiţiilor, Dumitru Andrei, are un manuscris cu jocuri de copii. Cum şi domnul Dan Ravaru are studii privind jocurile de copii şi folclorul românesc iar anul acesta am beneficiat de finanţarea necesară editării unui astfel de volum, ne-am gândit că este momentul ca el să vadă lumina tiparului”, a explicat Lucian Onciu, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vaslui. Cartea a fost prezentată de 1 Iunie, în cadrul primei ediţii a Târgului de Jucării, desfăşurat în Parcul Copou, şi a fost distribuită în şcoli şi grădiniţe. Copiii pot afla din carte despre jocuri ca „Ala, bala, portocala”, „De-a ascunselea”, „Baba oarba”, „Pietricelele”, „Praştia” sau „Trânta”, jucate de părinţii lor, însă au ocazia să cunoască şi jocuri mult mai vechi, povestite de oameni de prin zona Vasluiului. Un capitol special este dedicat cântecelor copilăreşti, multe dintre ele transmise prin viu grai din generaţie în generaţie. „Pe copiii mai mărişori, când începeau să vorbească, îi învăţau să zică aşa: «Cucurigu, ga, ga/ Sî măritî Sanda!/ Sî mărită gioi,/ Hai, băeţ şî noi'. Sau a le da curaj să păşească, să meargă, le spuneau la copii aşa: 'Pomuşor, pomuşor,/ Cî-i dă mama ouşor./ Ouşor în vetrişoarî,/ Să ai viaţa mai uşoarî»”, povestea prin anul 1936 Catinca Rotaru. Astfel de mărturisiri au fost strânse în manuscrise de dascăli pasionaţi de folclor şi au ajuns să vadă acum lumina tiparului.