Joi seara, tocmai cînd încheiasem de fotografiat și filmat marea demonstrație de la Paris împotriva Legii Pensiilor, unul din punctele forte ale unei mișcări de protest care paralizează transportul în comun din Paris de o lună și ceva (în Montmartre, unde locuiesc, toate stațiile de metrou sînt închise, iar pe cheiul Senei poți vedea șiruri de bicicliști și trotinetiști curgînd printre mașinile fixate în ambuteiaje enorme), și mă amuza un soi de cîntecel antiMacron interpretat de mulțime, m-a sunat Cătălina Porumbel pentru a mă aduce cu picioarele pe pămîntul patriei.
Klaus Iohannis a ținut o conferință de presă în care s-a referit la alegerile parlamentare anticipate, prilej cu care a lăsat impresia că nu-i dă garanții lui Ludovic Orban că va fi premier și după anticipate, dacă acesta demisionează pentru a crea Criza din care s-ar ivi anticipatele.
Despre antincipate se discută de vreo lună și ceva, de cînd Klaus Iohannis a învins la prezidențiale fără să se trezească bine din somn, oricum, fără să se spele pe ochi. Pe măsura trecerii timpului și prin asta a adîncirii lui Ludovic Orban în fotoliul de premier ca într-un orgasm prelungit al puterii, s-au ivit tot mai multe zvonuri că anticipatele sînt doar o Diversiune menită să șantajeze PSD ca să nu depună Moțiune de cenzură. În realitate – s-a zis –, deși Klaus Iohannis vrea anticipate, Ludovic Orban se opune. Pe de o parte pentru că de 30 de ani își dorește un post într-un guvern, fie acesta și de secretară cu nădragi, și ar fi o nebunie să renunțe peste noapte, pentru că vrea Klaus Iohannis, la accesoriile de lux ale puterii: băut și mîncat pe gratis, ibovnice de partid la dispoziție, dat huța la televizuni cît e ziulica de mare. Pe de alta, pentru că n-are garanția unei desemnări ca premier de către Klaus Iohannis dacă demisionează pentru a provoca anticipate.
Pe temelia acestor zvonuri, s-a ivit și a crescut ipoteza unui conflict între Klaus Iohannis și Ludovic Orban în chestiunea demisiei pentru a declanșa anticipate. Ipoteza a dominat întrebările puse de jurnaliști joi, la conferința de presă. După cum era de așteptat, Cătălina Porumbel m-a sunat de la București pentru a-mi da cu părerea despre posibila tensiune dintre palate semnalată de răspunsurile lui Klaus Iohannis la întrebările despre relația sa cu Ludovic Orban în chestiunea anticipatelor. Am răspuns printre altele că nu putem vorbi de o tensiune între cei doi, deoarece Ludovic Orban e un gîdilici perfect al Președintelui. Cînd lui Klaus Iohannis îi e lene să se scarpine în cot, Ludovic Orban se grăbește să-l scarpine cu limba. Un scărpinat cu gîdilituri, desigur.
După intervenție, am fost sunat din țară de un confrate mai tînăr care ascultase punctul meu de vedere. Față de mine, confratele are enormul avantaj că-l știe bine pe Ludovic Orban încă de cînd acesta deschidea ușa cu plecăciuni ștabilor din PNL. De pe această poziție avantajoasă, confratele mi-a atras atenția că mă înșel. Ludovic Orban nu se teme de Klaus Iohannis, pentru că Klaus Iohannis n-are ce-i face. După investirea Guvernului, beneficiind de semnătura care poate oferi fiecăruia șerbetul pe care-l și-l dorește, Ludovic Orban și-a consolidat puterea în partid și prin asta în stat. Aducerea în PNL prin promovare directă în structurile de conducere a traseiștilor din Pro România a făcut parte din campania de sporire a oamenilor săi din fruntea partidului.
Telefonul m-a pus pe gînduri. Contrazicea teza mea, expusă în intervenția din emisiune, că Ludovic Orban poate fi schimbat în orice clipă din fruntea PNL de către Klaus Iohannis. Și dacă mai tînărul confrate avea dreptate? Un argument care mi-a trecut imediat prin minte a fost situația lui Rareș Bogdan. Intrat în PNL ca om al lui Klaus Iohannis, Rareș Bogdan a fost trecut pe linie moartă de Ludovic Orban fără ca Klaus Iohannis să miște un deget în favoare celui plecat din presă, dintr-o poziție de mare autoritate, convins că președintele vrea în partid oameni noi. Cu acest semn de întrebare în minte, am parcurs întreaga conferință de presă.
În postdecembrism, Klaus Iohannis nu e primul președinte care are un Guvern al Meu. Au beneficiat de guverne date de partidul care i-a propulsat la prezidențiale și Ion Iliescu și Emil Constantinescu și Traian Băsescu. Pe fondul colaborării cu Guvernele respective, președinții și-au asumat și misiunea de a veghea ca premierii, drogați de puterea dobîndită, să nu se abată de la linia partidului. Cînd Adrian Năstase a lăsat impresia că-și promovează apropiații, Ion Iliescu a intervenit prompt cu faimoasa formulă a capitalismului de cumetrie. Mustrări publice pentru abateri de la linia partidului au făcut premierilor și Emil Constantinescu și Traian Băsescu.
E deja un adevăr de tăria unei axiome că Ludovic Orban a reluat în nici o lună și jumătate, de la investire, toate năravurile PSD-iste, criticate cu larmă de PNL cînd era în Opoziție. Ludovic Orban însuși a țopăit în Piața Victoriei, alături de TeFeLiști, pentru a denunța împreună cu aceștia mizeria morală a guvernelor PSD-iste: traseimul, răsplătirea din belșug a camarilei politice, promovarea în posturi înalte a nepoatelor, cumnatelor, și ibovnicelor, miș-mașurile.
Aceste abateri grave de la promisiunea că ajuns la Guvernare va face un Altfel de politică ar fi trebuit sancționate pînă acum de președintele Klaus Iohannis, cel care a denunțat în dese rînduri politica imorală a PSD. Deși a trecut deja o lună și ceva de la dobîndirea celui de al doilea mandat, Klaus Iohannis n-a scos nici măcar un sughiț public față de PSD-izarea PNL după parvenirea la guvernare. La conferința de presă de joi, grație unor întrebări incomode puse de unii jurnaliști, lui Klaus Iohannis i s-a atras atenția asupra abaterilor PNL de le promisiunile de un Altfel de Politică făcute în campanie. Deși prin aceste întrebări i s-a oferit prilejul să se delimiteze măcar de PSD-izarea PNL, Klaus Iohannis nu numai că n-a făcut-o, dar mai mult s-a manifestat ca agent publicitar al Guvernului, al lui Ludovic Orban îndeosebi. Una dintre întrebări s-a referit la folosirea de către PNL a traseismul politic pentru a-și îngrășa majoritatea parlamentară:
„La începutul săptămînii, au fost primiți în Partidul Național Liberal parlamentari care au votat moțiunea de cenzură și Guvernul Orban – unii dintre aceștia, foşti social-democrați sau foşti membri ai Guvernului Grindeanu, primind funcții în conducerea partidului. Cum vedeți această decizie a PNL?”
Traseismul politic e una dintre mizeriile tipice politicii vechi, tradiționale, care au dus la adîncirea scîrbei față de politică. Era de așteptat ca Klaus Iohannis, în campanie un dușman consecvent al năravurilor politruce, să folosească prilejul pentru a critica folosirea traseismului de către PNL.
Președintele n-a făcut-o. Mai mult a fost de acord cu acest moment de PSD-izare a PNL:
„Klaus Iohannis: Şi cred că este la fel de evident că aceste lucruri s-au făcut în baza unor negocieri politice, care acum sigur s-au finalizat cu acțiunile pe care am putut să le vedem.”
Întreaga conferință de presă a stat sub semnul publicității făcute Guvernului, lui Ludovic Orban.
Nimic din ceea ce a făcut Guvernul Orban pînă acum nu pare să-l fi supărat pe președinte. Ba mai mult Klaus Iohannis a declarat:
„Sînt foarte mulțumit de felul în care Ludovic Orban îşi face treaba ca și premier.”
Lăsînd la o parte invocarea trebii mici și trebii mari în activitatea guvernamentală și semidoctismul lui ca și premier, afirmația lui Klaus Iohannis are o valoare istorică:
Ea ne semnalează o premieră postdecembristă:
Un președinte devenit purtător de cuvînt al Guvernului!