Fiul lui Ștefan cel Mare și al doamnei Maria Voichița, a fost asociat la domnie încă din 1497. La moartea tatălui său avea circa 25 de ani. Bogdan al III-lea (n. 9 martie 1479, Huși – d. 20 aprilie 1517, Huși) a fost domn al Moldovei între 2 iulie 1504 și 20 aprilie 1517.
În momentul în care a luat domnia, a și avut motive de luptă cu polonezii: cerând mâna Elisabetei, sora regelui Poloniei, căruia îi dăruise și două cetăți, și fiind refuzat de două ori, Bogdan pustiește Polonia.
Se pune ă buzduganul său a stat câteva luni înfipt în una dintre porțile cetății Cracoviei.
În cele din urmă se convine asupra căsătoriei cu unele promisiuni favorabile în ceea ce privește catolicismul în Moldova (1506).
Curând după aceea, regele Poloniei moare, iar succesorul acestuia nu mai aprobă căsătoria, ceea ce provoacă o serie de devastări reciproce, până la 4 octombrie 1509, când Bogdan al III-lea este învins pe Nistru, lângă Hotin și se face pace la 17 ianuarie 1510, iar Bogdan renunță la căsătorie în schimbul unor avantaje politico-economice.
Lui Bogdan al III-lea i s-a atribuit cea mai cunoscută poreclă a sa - de Orbu - datorită lui Grigore Ureche (abia în secolul al XVII-lea).
Acesta, în letopisețul său, îl numește Bogdan Vodă cel Orb și Grozav (în sensul de groaznic la înfățișare sau grozav, extraordinar în timpul luptelor). El era orb la un ochi, deci chior, posibil în urma bătăliei de la Codrii Cosminului din 1497.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric