Piaţa Festivalului găzduieşte trei zile de confluenţe culturale. Astăzi, concertul lui Grigore Leşe, alături de ansamblul din Iran.
Între 10 şi 12 septembrie, concertele şi emisiunile pregătite de echipa TVR cu ocazia "Zilelor TVR Cultural" vor răsuna în Piaţa Festivalului "George Enescu" din Capitală. Programele vor fi transmise la TV, dar şi pe www.tvr.ro/festivalenescu. Concertul susţinut de Grigore Leşe alături de un ansamblu de tineri din Iran deschide astăzi, de la ora 18.30, "Zilele TVR Cultural". Mâine, de la ora 18.00, este programat teatru, oferit de câştigătorii Galei HOP 2011, iar de la ora 21.20 are loc concertul "Mara & Kult Studio". Muzica Şeherezadei Despre Iran se va vorbi în acestă seară de la ora 21.30, când TVR Cultural aduce documentarul "Din Esfahan, cu dragoste", realizat de Daniela Zeca-Buzura. "Am fost în Iran ca autor al romanelor «Istoria romanţată » şi «Demonii vântului» şi ca ziarist de televiziune. Ipostaza de scriitor a născut fotojurnalul de călătorie «Zece zile sub val»", a spus aceasta. Amir Heidarkhodaee, Hossein Sanaei Sedeh, Mohammad Saleh Zamani şi Mehdi Aminian sunt tinerii din Iran ce vor susţine astăzi un concert alături de Grigore Leşe. Instrumente lor au făcut, la repetiţii, improvizaţii venite parcă din alte timpuri. "Artistul îşi arată virtuozitatea, favorizează libera exprimare, marchează momentele importante ale interpretării, puncte le de plecare, momentele de suspensie, semicadenţele, cadenţele finale. Tehnicile ne duc cu gândul la o formă de improvizaţie instrumentală denumită «istihbar», practicată în nordul Africii, dar şi la una mai extinsă, de tip «taqsim». Interpreţii iranieni improvizează cu uşurinţă, şi-au descoperit cântecul prin mine, iar eu mi-am descoperit cântecul prin ei. Cântă la sitar, kamanche, tanbour, ney, interpretează cu vocea linii melodice puternic ornamentate şi melismatice. Nu ştii niciodată când se termină melodia", explică Leşe pentru EVZ. "Manelele au apărut ca o necesitate Într-un interviu acordat Evenimentului zilei, Grigore Leşe a explicat care sunt valorile după care se ghidează dar şi ce l-a determinat să cânte alături de artiştii din Iran. EVZ: Cum a apărut ideea acestui spectacol? Grigore Leşe: Am mai cântat împreună cu artişti din estul mării Mediterane, la Bloomington, Paris, Berlin, Atena, Shanghai. Leagănul muzicii occidentale este Orientul Apropiat. Civilizaţiile din această zonă erau avansate din punct de vedere social, politic şi cultural: mesopotamienii, egiptenii sau popoarele de origine ebraică. Grecii au preluat o mare parte din tradiţia culturală, au asimilat-o şi au transformat-o într-o cultură ce a stat la baza dezvoltării întregului continent European. Apoi, toată această cultură a fost propagată de legiunile romane. De data aceasta, Daniela Zeca Buzura, având preocupări speciale în zona culturii persane, a venit cu propunerea ca în cadrul Festivalului Internaţional "George Enescu" să susţin un concert cu artişti din Iran. Pe lângă talent, ce calităţi îi mai trebuie unui interpret pentru a putea sa cânte muzică tradiţională?Trebuie să ai cunoaştere, dăruire, să fii trăitor în această muzică. Apoi, mai este un lucru esenţial: să ai drag pentru ceea ce faci şi … să ai minte. Ştiu ca sunteţi şi profesor. Este generaţia tânăra interesată să păstreze şi să descopere valorile muzicale tradiţionale?O generaţie este formată din oameni cu gusturi, nivel de cultură şi criterii diferite. Sigur că sunt tineri pasionaţi de aceste lucruri. Nu toată lumea se regăseşte în muzica tradiţională şi este firesc să se întâmple aşa. Nu trebuie să forţăm lucrurile şi nici nu avem cum. Lucrez cu tineri, le ştiu gândurile, şi unii dintre ei au proiecte înălţătoare. Desigur, fiecare trebuie să îşi găsească drumul lui. Dacă un tânăr îmi cere sfatul, îl dau cu tot dragul. Nu pot da sfaturi la cei care nu mi le cer, pentru că nici nu ar face ce le spun. Unde mai descoperiţi talente autentice? Mai sunt zone in România unde cultura tradiţională s-a păstrat nealterată?Mă înspăimântă cuvinte precum autentic, arhaic, nealterat… Civilizaţia nu stă pe loc, nu e răstignită în timp. Oamenii se schimbă, culturile evoluează. Arta autentică a existat în culturile primitive, închise, unde muzica era puternic ritualizată. Reprezentări de acest gen mai există, însă foarte izolat. Iosif Sava spunea că orice lectura a unei literaturi fără valoare face rău. Se poate spune acelaşi lucru şi în cazul muzicii de proastă calitate? Oamenii care trăiesc în normalitate ştiu să selecteze ce citesc, ce ascultă şi când ascultă. Asta ţine de cultura muzicală a fiecăruia. Cultura face difernţa dintre oameni. Muzica de proastă calitate zminteşte, deformează gustul. Aici şcoala muzicală românească are un cuvânt greu de spus. În ţările din estul şi centrul Europei, după căderea Cortinei de Fier, au pătruns muzici de toate genurile. Imitaţia, din păcate, şi la noi este la ea acasă. Va trebui ca pe viitor să avem o abordare competentă în formarea scării valorilor. Astăzi asistăm la mari confuzii în ceea ce priveşte scara valorilor.
Sunt manelele un pericol real pentru muzica tradiţională? Ce pericol ascund ele?Nu. Textele, liniile melodice, trăirea interpretativă exprimă viaţa de zi cu zi. Manelele au apărut ca o necesitate. Au şi ele locul lor, oglindesc o realitate. Ăştia suntem. Dacă ar fi să aleg între cântăcioşii pe care îi văd şi îi aud în fiecare zi pe posturile de televiziune, îngrijoraţi de soarta folclorului şi interpreţii de manele, aş alege maneliştii. Sunt mai adevăraţi. Mulţi tineri nu v-au auzit niciodată şi nici nu sunt interesaţi de muzica tradiţională. Care ar fi calea prin care ar putea muzica populară să-i atragă pe cei tineri?Nu este adevărat. Tinerii, care se regăsesc în muzica prezentată de mine, mă caută, vin la spectacole. Muzica aceasta nu are cum să înalţe la cer pe toată lumea. Unii se regăsesc în alte muzici. Mai rău este de cei care nu se regăsesc în nicio muzică… Muzica tradiţională nu are cum să umple stadioane dar, dacă vrajba dintre oameni va continua, ne putem trezi într-o bună zi cu un puhoi de oameni care s-au rătăcit şi încearcă să-şi regândească felul de a trăi. Aţi fost vreodată solicitat sa cântaţi la nunti sau la petreceri? Aţi acceptat?Sigur că da. Sigur că nu. La nuntă e locul lăutarilor, iar eu lăutărie nu ştiu să fac. Muzica mea este o muzică interiorizată, sobră, uneori chiar dureroasă, dramatică.