"Grecoaicele" eşuate în Marea Neagră

Dintre cele 13 epave de pe litoralul românesc, navele elene din Costineşti şi Vama Veche au cea mai controversată istorie.

Evenimentul zilei“ vă face cunoscute poveştile celebrelor „Evanghelia“ şi „Akra Aktion“, din perspectiva unor localnici din Costineşti şi Vama Veche - martori ai ultimelor clipe „trăite“ de vasele elene. În cel mult doi ani, epava vamaiotă va fi înghiţită de mare, în timp ce „Evanghelia“ va veghea în continuare plaja din staţiunea tineretului.

15 octombrie 1968, Costineşti. La primele ore ale dimineţii, trei prieteni ies la pescuit în larg. Marea, liniştită ca un lac, e sufocată de o plapumă de ceaţă. Pescarii amatori îşi întind undiţele şi vorbesc în şoaptă, să nu sperie stavrizii. Doar ei, ceaţa şi pescăruşii. Nimic altceva pe întinderea de apă. Brusc, liniştea e spartă de un trosnet asurzitor, ca de fier frecat pe piatră. „Bă, ce s-aude?“ îndrăzneşte să murmure unul dintre prieteni. Fără să primească un răspuns, pescarii caută cu privirile în direcţia zomotului.

Vălul de pâclă albicioasă ţine departe de ochii lor cauza înfricoşătorului huruit, ce pare să se apropie de barcă. Încep să vâslească înspăimântaţi către mal, aruncând din când în când câte-o privire în spate. Pe plajă, câţiva ţigani care ardeau cărămizi lăsaseră totul baltă şi fugeau unde vedeau cu ochii. „Vin ruşii, băăăă!“, strigă unul dintre ei spre pescarii care se apropiau de mal, arătând îngrozit spre o navă care prindea contur în negura densă. „Zgomotul era de la lanţurile care se frecau de rocă“

„Nu erau ruşii, erau nişte greci. Era la scurt timp după invadarea Cehiei de către ruşi şi se zvonea că vin ruşii şi la noi. Dar ne-am lămurit repede că era, de fapt, o navă grecească. Un mastodont, o imensitate. Noi, din bărcuţa noastră, păream nişte purici pe lângă ea. Au dat drumul la ancore şi nava a mers «pe burtă» până s-a oprit. Zgomotul era de la lanţurile care se frecau de rocă“, explică acum, după 40 de ani, Iordan Mitan, unul dintre pescarii care se afla în larg în momentul eşuării navei „Evanghelia“, cea mai veche epavă de pe litoralul românesc, devenită acum un punct de atracţie al litoralului.

În scurt timp, mai multe ambarcaţ iuni româneşti şi-au făcut apariţia în apropierea navei înfipte pe neaşteptate în nisipul de pe fundul mării româneşti. „Imediat au venit şi grănicerii, Salvările. N-au lăsat pe nimeni să se apropie“, îşi aduce aminte nea Mitan. Marinarul coleg cu fratele preşedintelui

Născut în Costineşti în urmă cu 64 de ani, Iordan Mitan este de când se ştie marinar. E mândru de experienţa lui pe mare şi de faptul că timp de 11 ani a lucrat cu Mircea Băsescu, fratele preşedintelui, pe un vas petrolier. Pentru câteva luni a servit pe aceeaşi navă alături de Traian Băsescu, cu care, spune fostul marinar, nu a apucat să stea de vorbă. Călător pe mare de zeci de ani, nea Mitan spune că a fost pe mai toate mările şi oceanele Pământului. A trecut prin furtuni şi uragane din care n-a crezut că mai iese viu.   „În călătoriile mele, parcă în 1993, am cunoscut un marinar grec care mi-a spus că «Evanghelia» a fost eşuată intenţionat, pentru asigurare“, povesteşte nea Mitan. „E simplu: armatorul ştie că nava e veche, că nu mai face banii, şi caută s-o eşueze. De obicei, e mai credibil dacă moare cineva“, explică nea Mitan.

Pe „Evanghelia“ n-a murit nimeni. Membrii echipajului au stat însă la bord trei săptămâni. „În ultima săptămână nu mai aprindeau luminile, că nu mai aveau combustibil. Au vrut să iasă la mal cu bărcile de salvare, dar nu i-au lăsat ai noştri. Oricum, după vreo lună nu mai era niciun grec pe navă. Au fost luaţi, unul câte unul, de agentul pe care îl angajase armatorul să aducă provizii“, explică nea Mitan. Vândută la fiare vechi, bucată cu bucată

Unul căte unul au început să dispară şi lucrurile de pe „Evanghelia“, după plecarea „paznicilor“ ei. Crăpăturile săpate de furia furtunii, care permiteau accesul, au lăsat vasul fără apărare în faţa localnicilor şi a turiştilor. Şi nea Mitan recunoaşte că a luat o dată un dulap de pe nava elenă cu care şi-a „tăvănit“ casa. Sătenii au mai luat clanţele lucrate manual şi vesela. În rest, nu i-a interesat nimic. Toţi locuitorii Costineştiului erau marinari pricepuţi, care câştigau într-o călătorie pe mare de o jumă tate de an cât să-şi ridice o casă.   „Nu aveai ce lua de pe «Evanghelia », nava nu avea încărcătură când a eşuat. Ea pentru asta ancora în marea noastră, să încarce marfă“, dezminte fostul marinar legendele care vorbesc despre portocalele din cala navei, care s-au revă rsat, la impact, în albastrul învolburat al apei. Cu trecerea anilor, localnicii şi-au însuşit identitatea mastodontului. A devenit casa lor, când pescarii şi-au aşezat pentru o perioadă de timp cartierul lor general pe corpul ruginit al „grecoaicei“.   Pentru înotătorii curajoşi, „Evanghelia“ era punctul de sprijin într-o cursă de rezistenţă. Pentru scufundătorii mai mult sau mai puţin profesionişti substituia lipsa stâncilor din larg de pe care aceştia puteau sări. Zeci de ani, „Evanghelia“ a convieţuit în linişte alături de turiştii care voiau să-i admire corpul brăzdat de rugină şi sare.   „Acum vreo zece ani a început prăpădul. Au venit tot felul de oameni cu aparate de tăiat. Au prădat tot ca să vândă la fiare vechi. De doi-trei ani văd că s-au mai potolit“, povesteşte nea Mitan „suferinţa“ vasului elen. Din barca cu motor cu care facem înconjurul bătrânei, ne arată prova, unde stă scris încă numele „grecoaicei“, părăsită de stăpânul ei în ape străine, cu zeci de ani în urmă.

ARHIVĂ

„Dosarele ne-au fost luate de Securitate“

Şeful Căpităniei Constanţa, Alexandru Mezei, dezminte „legendele“ potrivit cărora grecii au eşuat cele două nave - din Costineşti şi Vama Veche - pentru primele de asigurare. „Cea de la Vama Veche a fost adusă la mal pentru a salva echipajul, nici vorbă de asigurare. A fost o furtună foarte puternică în iarna lui 1981. Că apoi au lăsat nava aici şi or fi luat banii de pe asigurare, e altceva. Dar sunt pure speculaţii poveştile despre eşuările intenţionate pentru prima de asigurare“, explică oficialul. Potrivit acestuia, astfel de afirmaţii nu pot fi făcute fără studierea dosarelor de cercetare întocmite după producerea acestor evenimente. „Nici nu ştiu dacă avem aceste dosare în arhiva noastră, că o mare parte ne-au fost luate de Securitate înainte de Revoluţie. Oricum, eu nu cred că a fost vorba despre eşuări intenţionate în niciunul dintre cele două cazuri“, adaugă Mezei.

EPAVELE LITORALULUI

Capriciile mării au decis: 13, număr cu ghinion Totalul epavelor de pe litoralul românesc este de 13, dintre care numai „Evanghelia“, ancorată la circa patru metri adâncime, a rămas „în picioare“ şi poate fi admirată de pe mal. Nava elenă, eşuată în Costineşti în octombrie 1968, este veterană, iar pescadorul „Yldirimlar 1“, din zona Corbu, în întregime scufundat în toamna anului trecut, este cea mai recentă „achiziţie“ a mării, potrivit datelor furnizate de Căpitănia Constanţa. Două dintre cele mai mediatizate vase scufundate, cargourile „You Xiu“, din Japonia, şi „Paris“, din România, s-au pierdut în adâncuri în aceeaşi seară, în iarna anului 1995, în timpul unei furtuni puternice, cu valuri de peste zece metri. Căpitanii au pierdut controlul, şi navele s-au izbit de Digul de Nord al Portului Constanţa, greşeală ce provocat moartea a 54 de persoane.

ÎNŢEPENITĂ APROAPE DE MAL   „Akra Aktion“, nava răpusă de furtună

19 februarie 1981, Vama Veche. O localnică din satul de pescari de la marginea României trebăluieşte prin curte. E un ger năprasnic, şi Didina Ilie caută să termine repede treburile şi să intre în casă. Dar o vecină îi strigă de peste gard că e vâlvă mare pe plajă, că o navă străină răpusă de furtuna de azinoapte a rămas înţepenită la câteva sute de metri de mal.

„Ei, şi?“, răspunde femeia şi dă din mână a lehamite. Mare lucru nu i se pare. Din fundul curţii vede că s-au strâns oameni pe plajă, zgribuliţi din cauza brizei geroase, dar ea nu-i aşa de curioasă. „Era iarnă, ce mare lucru să vezi, mai ales că era într-o zi cu ceaţă. Nu m-am dus şi eu, că era un frig de crăpau pietrele. Am văzut din curte elicopterele care s-au dus să scoată oamenii de pe navă“, îşi aduce aminte acum Didina Ilie, după aproape 30 de ani de la eşuarea navei „Akra Aktion“.

După ce a eşuat, în tot satul s-a aflat că e vorba despre o navă grecească. Tot pentru asigurare, ar fi aflat atunci sătenii. „Se vede pe hartă că adâncimea este foarte mică în zona în care nava a eşuat. Grecii ştiau, s-au dus intenţionat“, spune Laurenţiu Preda, de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa“, care se află până la sfârşitul sezonului estival în Vama Veche, pentru informarea turiştilor despre importanţa rezervaţiei 2 Mai-Vama Veche.

Institutul are în custodie, din 2004, rezervaţia marină. Faţă de „Evanghelia“ lui nea Mitan, „Akra Aktion“ a fost sacrificată cu încărcătură. Colaci întregi de sârmă care ar fi trebuit descărcaţi în porturile româneşti. Sângele rece al grecilor a mers şi mai departe. Timp de trei zile, cât nu li s-a dat voie să părăsească nava, marinarii eşuaţi au stat fără mâncare, spun localnicii mai în vârstă. Încărcătura a fost scoasă la suprafaţă 20 de ani mai târziu. „Sârma era aşa cum fusese ea la început. Zici că nu stătuse în apă“, îşi aminteşte pescarul Luca Balaban, de loc din Jurilovca. Bărbatul ars de soare a văzut cum vasul eşuat s-a transformat şi a pierdut încet lupta cu marea. Se va scufunda în doi ani

„Când am pus prima dată piciorul în Vama Veche, acum opt ani, epava nu se scufundase. Era îndreptată spre sud, dar a venit furtuna aceea mare şi a sucit-o. Atunci a căzut şi catargul“, îşi aminteşte pescarul. Din cauza instabilităţii navei, scufundătorilor le-a fost interzis accesul în zonă. Pe viitor, doar peştii se vor mai bucura de soarta nefericită a vasului grecesc.   „Toate epavele sunt considerate un capital pentru rezervaţiile marine. Se transformă într-un recif artificial. Am făcut primele investigaţii subacvatice acum doi ani şi am văzut că epava a devenit «o locuinţă » pentru scoici, actinii şi bancuri de peşti“, spune Tania Zaharia, coordonatorul proiectului „Rezervaţia Marină 2 Mai-Vama Veche“. Se spune că, în doi ani, rămăşiţele care se mai văd la suprafaţă vor dispărea în adâncuri.