„Am ajuns la limită”, acesta este anunțul făcut de guvernul grec, care se recunoaște depășit de imigranții care vin în valuri din Turcia, dar nu numai. Autoritățile de la Atena, notează ziaristul Mauro Indelicato în ilgiornale.it, par în situația de a cere solidaritate maximă din partea celorlalte țări ale Uniunii Europene.
Numai în luna septembrie au intrat în Grecia 10.551 de imigranți, un număr aproape egal cu cel primit de Italia în ultimele 12 luni. Cu alte cuvinte, tot efortul depus de premierul grec Kyriakos Mitsotakis de a descongestiona taberele de refugiați din insule (mutând 10 000 de oameni în Grecia continentală) a fost inutil. Taberele sunt mai aglomerate ca niciodată, iar imigranții și refugiații continuă să vină.
Conform BBC, există 40.000 de imigranți în insulele grecești, iar situația este din ce în ce ce mai greu de gestionat. Alți 50 000 de imigranți sunt pe continent deja, iar situația din estul Mediteranei pare să se îndrepte spre o criză de proporțiile celei din 2015-2016, adică înainte de încheierea acordului dintre UE și Turcia. Dar nu numai Grecia are mari probleme, ci și Ciprul.
„În acest ritm, vom avea 100.000 de refugiați și migranți economici în următorii cinci ani și deja astăzi avem cel mai mare număr de solicitanți de azil din UE”, declară autoritățile de la Nicosia.
Criza este doar pe jumătate spontană. Nimeni nu poate nega faptul că milioanele de imigranți și refugiați care se află în Turcia își doresc să ajungă în Occident. Singurul lucru care i-a împiedicat să-și continue deplasarea au fost măsurile luate de Erdogan, care a primit bani frumoși de la Uniunea Europeană ca să închidă robinetul.
Acum, sultanul turc vrea să-și maximizeze profitul deschizând puțin robinetul. A mai folosit amenințarea că va lăsa imigranții să-și continue drumul ca să potolească vociferările liderilor UE cu privire la intervenția militară împotriva kurzilor din Nordul Siriei. Acum, Erdogan urmărește să împuște doi iepuri dintr-un foc.
Pe de o parte, vrea ca liderii UE să dea mai mulți bani. Pe de alta, poate mai important, folosește arma imigrației în masă împotriva vechilor adversari ai Turciei- Grecia și Ciprul. Ankara nu a fost niciodată mulțumită de modul în care s-a împărțit moștenirea Imperiului Otoman. Așa zisa Republică Turcă a Ciprului de Nord stă mărturie despre adevăratele dorințe ale turcilor. Inundând Grecia și Ciprul cu imigranți, Erdogan vrea să le închidă gura cu privire la modul samavolnic în care vrea să pună mâna pe rezervele de petrol și gaze naturale din Estul Mediteranei.
Memorandumul semnat recent de turci cu Libia și Republica Turcă a Ciprului de Nord redesenează frontierele maritime și scoate Atena de pe rutele comerciale din estul Mediteranei. Turcia are, de asemenea, pretenția de a exploata, prin Republica Turcă Cipru, rezervele de hidrocarburi de pe coasta cipriotă. În aceste condiții, cine ar mai putea să se mire că nu trece o zi fără ca o ambarcațiune cu imigranți să ajungă pe țărmul insulelor grecești din Marea Egee? Prin politica de azil promovată, Uniunea Europeană încurajează Turcia să renunțe la orice fel de scrupule în relațiile internaționale.
După părerea mea, nici nu e greu de văzut ce se va întâmpla. Unele dintre statele europene vor prelua „de bunăvoie” o parte dintre imigranți. Printre ele, probabil și România, care, potrivit unui comunicat publicat pe 10 decembrie de site-ul Inspectoratului General pentru Imigrări, a mai preluat un număr de 31 de refugiați sirieni direct din Turcia. Mai mult, UE va mări probabil tributul plătit lui Erdogan, iar sultanul va continua să exploreze după petrol și gaze în Estul Mediteranei