Aflat pentru a patra oară la Bucureşti, pentru un concert care a creat adevărate momente de isterie între fani, Eugene Hutz, solistul trupei multietnice, a vorbit despre spectacol şi despre proiectele sale, despre fanii din România şi despre Diana, iubita lui din Focşani.
Gogol Bordello, „în duet” cu Taraful Haiducilor
Rockerii au aflat că nu e să dai din cap pe muzica ţigănească, braziliană sau Dumnezeu ştie de care. I-au învăţat ucrainienii de la Gogol Bordello, care au încheiat un show nebunesc cu lăutarii de la Taraful Haiducilor pe scenă. Trupă multi-etnică Gogol Bordello, care are în componenţă muzicieni din Rusia, Israel, SUA, Ucraina şi Ecuador, şi faimoşii lăutari din Clejani, cunoscuţi în lumea întreagă sub numele de Taraful Haiducilor, au reuşit să treacă dincolo de barierele culturale, şi uniţi de aceeaşi pasiune pentru muzica gypsy, au susţinut împreună, miercuri seară, pe aceeaşi scenă, un concert spectaculos, la Teatrul de Vară din Herăstrău.
Cei peste 20 de muzicieni ai celor două formaţii, adunaţi pe o singură scenă, fiecare cântând la instrumentul lui – acordeon, chitară, tobe, voce, vioară sau ţambal – , au făcut ca cei aproximativ 3000 de oameni prezenţi la concert să sară şi să aplaude, să încerce stări de extaz, să tremure şi să ţipe în acelaşi ritm cu ei.
Chiar dacă Gogol Bordello şi Taraful Haiducilor au apărut împreună în faţa publicului abia la sfârşitul concertului, momentul a fost unul spectaculos. Asta după ce, timp de aproape două ore, reprezentaţia celor de la Gogol Bordello ale a creat adevărate momente de isterie, în care fanii fie dansau frenetic în faţa scenei, cu mâinile întinse către idolii lor, fie pluteau deasupra mulţimii, purtaţi pe braţele întinse spre scenă.
Punk balcanic şi plete în vânt
Taraful Haiducilor, formaţia preferată a solistului de la Gogol Bordello, Eugene Hutz, după cum însuşi artistul a spus după spectacol, a cântat, mai bine de o oră în deschiderea concertului muzicienilor de peste hotare. Cei mai punctuali dintre fani s-au strâns în faţa scenei şi au încins hore pe muzică lăutărească.
Aplaudaţi la unison de fetele cu eşarfe colorate ori fuste până în pământ şi tenişi, dar şi de băieţii cu păr creţ şi mustăţi lungi şi răsucite, ca cele ale lui Eugene Hutz, lăutarii se bucurau de fiecare zvâcnire a publicului. După o încălzire de mai bine de o oră cu Taraf de Haidouks – care au cântat în deschiderea concertului – , dar ajutaţi şi de berea din belşug cumpărată de la chioşcurile special amenajate sau de vinul adus de acasă şi ascuns în rucsac, fanii s-au dezlănţuit când pe scenă au apărut idolii lor de la Gogol Bordello.
Dacă Eugene Hutz, solistul formaţiei (originar din Ucraina), purta pe cap o pălărie bleu – despre care am aflat ulterior că era primită cadou de la o persoană dragă artistului – înainte de a începe concertul, el a intrat pe scenă cu pletele date pe spate şi îmbrăcat cu un tricou alb şi pantaloni kaki.
Cu toate că Hutz şi-a obişnuit fanii cu apariţii vestimentare extravagante precum combinaţii ciudate de culori, pantaloni scurţi purtaţi peste colanţi, ciorapi ridicaţi mult peste glezne sau eşarfe gypsy cu bănuţi, de această dată solistul a venit îmbrăcat mai „cuminte” şi, ulterior, a renunţat la o parte din haine.
Gipsy punk mutietnic şi vacarm la bis
Eugene, Sergey, Pedro, Yuri, Elisabeth, Tommy, Oren şi Pamela au intrat pe scenă în forţă, plini de energie. Încă de la primele acorduri ale pieselor fanii începeau să ţipe, ştiind că urmează unul dintre cântecele favorite. Nebunia fanilor a atins cote maxime când Gogol Bordello a început să cânte unul dintre hiturile care i-au consacrat – „Start Wearing Purple”, cu pasaje „punctate” de cele două fete din trupă, Elizabeth şi Pamela, îmbrăcate iniţial în nişte rochiţe albe franjurate şi cu bentiţe sclipitoare pe cap, apoi cu pantaloni scurţi şi maieuri trei sferturi.
Şi Pedro, muzicianul din Ecuador care cânta la tobe, a luat de câteva ori microfonul şi s-a apropiat de fani cântand frenetic şi îndemnându-i să ţină ritmul cu el. Solistul trupei, carismaticul Eugene Hutz, care spunea după reprezentaţie că spectacolul din România nu a fost doar un simplu concert, ci un show extraordinar, a înnebunit publicul cu energia lui de nestăpânit.
Timp de oră şi jumătate, Eugene a dansat, a alergat pe toată scena, a sărit şi a cântat alături de zgomotosul Pedro din Ecuador, chitaristul Tommy sau rusul Sergey. Timp de o oră şi jumătate, Teatrul de Vară din Herăstrău a fost plin până la refuz, „vălurit” de mii de mâini ridicate în aer, care se mişcau în acelaşi ritm. La sfârşitul concertului, după ce Eugene şi trupa s-au retras de pe scenă, fanii au aplaudat, au bătut în scaune şi au fluierat, într-un vacarm de nedescris, timp de câteva minute, până ce Gogol Bordello s-au întors.
Sfârşitul concertului a însemnat întâlnirea cu Eugene Hutz, pe numele său Evgeny Aleksandrovitch Nikolaev Simonov, transpirat şi gâfâind după alergătură de pe scenă şi stingând cu o bere rece vinul băut în timpul concertului. Puţină alergare pe holurile Teatrului de Vară şi câteva minute de aşteptare până când Eugene a admis să vorbească despre concertul de la Bucureşti. „Ce s-a întâmplat cu interviurile, Eugene?”. „Urăsc interviurile” (râde).
Îmbrăcat în pantaloni mov, sacou negru şi adidaşi roşii, Eugene este un tip excesiv de vorbăreţ şi de glumeţ pentru un tip care urăşte interviurile. Cât stăm de vorbă cu muzicianul plecat din Ucraina şi imigrat în SUA acum mai bine de 18 ani, ceilalţi membri ai formaţiei se perindă pe lângă noi, vorbesc tare şi râd. Eugene se grăbeşte să ajungă într-un club. Tommy, chiaristul de culoare îmbrăcat cu un tricou negru imprimat cu o talpa supradimensionată, albă, are chef de poze. Se adună şi ceilalţi iar nebunia se dezlănţuie...Pedro, ecuadorianul face pe timidul, ferindu-se de obiective, după care se schimonoseşte în toate felurile.
Eugene şi-a recuperat pălăria, dar şi o sticlă de bere şi un toc de CD-uri pe care este desenată o stea roşie. Yuri, rusul cu ochelari şi cu acordeon stă de vorbă cu singura fană rămasă să adune autografe de la toţi membrii formaţiei. Îl întreb pe Tommy unde va fi următorul concert: „În Austria, vineri. Acum mergem să ne distrăm şi să bem” (râde). „Şi când vă odihniţi?”. „Somnul e pentru oameni slabi”, îmi răspunde foarte serios, gândindu-se la distracţia care urmează. Urmează o altă rundă de poze şi chicoteli. Oren începe să cânte la chitară cu un lăutar, care îi dă tonul la „Mămăliga Brânzali” şi care vorbeşte cu el foarte serios în română, de parcă Oren originar din Israel ar fi înţeles ceva. În cele din urmă, trupa pleacă gălăgioasă spre club.
Gogol Bordello - American Wedding
„Taraful Haiducilor, cea mai mare formaţie din lume!”
EVZ: Agitaţie mare pe o scenă românească... Eugene Hutz: Nu a fost un simplu concert, a fost ceva extraordinar...am cântat cu Taraful Haiducilor... cea mai tare formaţie din lume, care este şi trupa mea preferată de ani buni de zile, de când am descoperit-o în urmă cu aproximativ 12 ani. Şi îmi place şi Fanfara Ciocârlia, îl apreciez foarte tare pe Dumitru Zamfira, un artist excepţional.
Fanii din România au fost extaziaţi de concert.... Publicul a fost minunat...au reacţionat imediat la ceea ce cântam. Au fost o parte din noi, iar noi am fost o parte din ei, chiar dacă distanţa dintre scenă şi fani a fost destul de mare. Asta nu a fost decizia noastră, din câte am înţeles în România se cer măsuri sporite de securitate, însă cred că spectacolul s-a sfârşit cu succes, noi nu am simţit deloc această distanţă.
„Brazilia e ţara mea preferată”
Sunteţi în România pentru a treia oară...Cum vi se pare ţara noastră? În multe feluri se aseamănă cu Ucraina, ţara unde m-am născut eu, însă e mult mai „varză” (râde).
Tu şi trupa sunteţi tot timpul în turnee, aveţi concerte...ce faci atunci când ai puţin timp liber înainte sau după un spectacol? Câteodată fac aceleaşi lucruri pe care le fac şi dacă aş fi acasă, în Rio de Janeiro. M-am mutat acum doi ani din SUA şi pot să spun că este ţara mea preferată dintre toate în care am fost. Cu ocazia mutării mele am început să explorez şi muzica braziliană, veţi vedea.
„Muza mea e din Focşani”
Ai vreo muză? Da, normal...este din Focşani, România (râde) şi o cheamă Diana, dar locuim împreună la Rio de Janeiro, unde ea studiază cultura romani. În Brazilia discriminarea romilor este aproape inexistentă, ei sunt foarte bine integraţi în societate, au profesii respectate precum avocaţi sau medici stomatologi, dar sunt şi foarte mulţi muzicieni, cu care eu îmi petrec cea mai mare parte din timp...Mi-au promis că îmi vor creşte copilul atunci eu voi fi plecat în turnee, va fi „good-mişto”. (râde).
Pe scenă Gogol Bordello înseamnă multă energie...De unde vine această energie? Este ceva ce am primit în dar de la familia mea, pentru că am avut parte de multe binecuvântări de la strămoşii mei, care m-au ajutat mult. Şi doar faptul că sunt conectat cu Pământul... de fapt, aceasta este o discuţie mai lungă, cred că mai degrabă energia mea este o stare de spirit. Bineînţeles că şi eu obosesc câteodată ca toţi oamenii, şi mă satur, dar de cele mai multe ori îmi revin rapid. De fapt, concertele sunt cele care mă pun înapoi pe picioare.
Punk-Rock-Bossa-Nova „Proiectul Mititica”
Proiecte? Avem deja un nou album, care este aproape gata, va apărea pe piaţă în luna octombrie, deocamdată nu i-am pus un nume. Sunt foarte multe cântece, este ca şi cum am avea două albume într-unul singur. De asemenea, mai am un alt proiect punk-rock-bossa nova împreună cu prietena mea din România.
Vreun mesaj pentru fanii din România? Nu ştiu..cred că mesajul se află în cântecele noastre, în muzica pe care o facem. Nu sunt un tip care să ţină discursuri, aşa că muzica poate să exprime cel mai bine ceea ce simţim.
Gogol Bordello - "Start Wearing Purple" Side One Dummy
Chef în Control
Publicul român este de-a dreptul „nebun”
„Petrecerea va continua în clubul Control!”, şi-a anunţat Eugene Hutz fanii care oricum erau deja încinşi, fie de de ritmurile „sălbatice” gipsy-punk, fie de berea ce „curgea”, chiar dacă şi după ceva efort de a sta la coadă, de la buticul amenajat în curtea Teatrului de vară din Herăstrău.
După jumătate de oră de odihnă, timp în care unii dintre ei au ieşit la aer în spatele scenei, după discuţii, fotografii şi autografe, trupa s-a urcat în taxiuri către club. Hutz i-a cerut taximetristului să schimbe muzica, a pus unul dintre CD-urile sale, apoi a continuat să facă atmosferă, fredonând şi acopaniidu-se cu bătăi din palme.
”Merg prin multe locuri, am parte de public divers, însă cel român este într-adevăr nebun. Ştie să se distreze aşa cum trebuie, dar cea mai bună audienţă pentru mine rămâne cea din Brazilia, unde locuiesc acum, împreună cu prietena mea”, a spus artistul.
”Îmi plac foarte mult manelele, sună foarte bine, mai ales la o petrecere”, spune, pocnind din palme. Este continuu preocupat, fie de clădirile înalte ale Bucureştiului, fie de agitaţia din oras. „Nu am apucat să vizitez nimic până acum, cu excepţia câtorva cluburi ale căror nume nu le mai ştiu”, spune la un moment dat.
Găsesc inspiraţie în tot ce mă înconjoară dar cel mai mult mă inspir din sentimentele de zi cu zi. Muzica vine din suflet”, concluzionează el, în timp ce taxiul ajunge la destinaţie.
Fanii îl îmbrăţişează la intrarea în club. „Am venit special din Italia să te vedem. Nu voiam să te vedem doar la noi, în Milano”, spun doi fani italieni, în bat palma cu Hutz. După ce se relaxează câteva minute la masă, liderul trupei începe o serie scurtă de autografe şi mici discuţii cu fanii, după care trece la pupitru pentru a conduce petrecerea din club în stilul caracteristic. Vreme de o melodie, Eugene a fost un Dj „cuminte”, după care a început adevărată petrecere: înconjurat de fani, în valuri de bere şi, mai ales, răsfăţat de îmbraţişările puternice ale fanelor mai îndrăzneţe, Hutz a fost eroul serii.
După trei ore în care buna dispoziţie a pus stăpânire pe cei prezenţi în club, artistul a coborât de la pupitru şi s-a îndreptat spre hotel împreună cu membrii trupei. „La ora trei plecăm din România. Ne îndreptăm spre Viena, Austria , unde vom avea un concert şi trebuie să ne mai şi odihnim. Vom reveni, probabil, în luna octombrie”, sunau vorbele celor de la Gogol Bordello la încheierea petrecerii. (a contribuit Loredana Toma)
Foto: Cristian Samoilă/tertulia.ro şi Răzvan Vălcăneanţu