Cred ca nu mai vad bine.
Da, asta e sigur. Totusi e prea devreme sa-mi pun ochelari. N-am avut niciodata probleme cu ochii. Sigur, punctul de vedere poate fi diferit de cel de odinioara, dar asta nu inseamna ca merit sa nu mai vad bine. Uite, acum chiar vad!. Vad extraordinar de bine! Am in fata „Evenimentul zilei”.
Ma uit pe diagonala. Problematica sociala, ceva sport, politica din belsug, ziar serios. Se disting clar toate literele. Hai ca m-am mai linistit. Pot iesi pe-afara la o plimbare cu masina. E cald ca primavara, vad si pomisorii inmuguriti. Atmosfera de vacanta, muzica la radio, un domn anunta unde sunt situate radarele prin Bucuresti. Grozav! Centura de siguranta, la drum! Ce placere sa conduci cand e lume putina... auu..!. Semafor. L-am vazut. Nu poate sa zica nimeni ca nu l-am vazut. Ma opresc.
Dar ce nu le convine? De ce ma claxoneaza? A, e verde! Hm, eu vazusem rosu! Vai de mine, daca era invers? Ce Dumnezeu, iar m-a apucat!? Sa nu ma vada cineva, ca, Doamne fereste!, cine stie ce si-ar putea inchipui... ar putea spune ca nu vad bine. Nici vorba, doar am verificat adineauri. Mai verific o data. Poftim, am esarfa asta din Franta. Ce scrie pe ea? „Made in China”. Bravo. N-am facut niciun efort, desi e scris mititel. Hai sa ma incumet.
Sa pornesc iar... hai c-am ocolit si groapa asta perfida, pe care nimeni n-ar fi vazut-o!. Eu am vazut-o. Vreau urale! Vad cu adevarat! Voi nu vedeti, mai! Eu surprind si uliu-n zbor. Cu semaforul a fost mai greu, pentru ca sta intr-o rana, am zis ca e o bara de batut covoare. Dar, pana la urma, ce culoare e? Nu disting. Parca-s toate trei! Nu e corect! Asta e, o sa cer ajutorul cuiva, e grav sa confund verdele cu rosul. „Fiti amabil, ce culoare arata acum semaforul?”.
„Incerc si eu sa-mi dau seama, sa fie verde?”. Mie-mi pare galben, dar nu sunt sigura”... Deci mai sunt si altii, e cumva linistitor. Ne strangem mai multi, lasam masinile pe avarii si ne sfatuim. „Stati ca va ajut eu”, zice un copil care de obicei se ocupa de parbrize. Se catara pe semafor si sterge cu carpita lui cele trei guguloaie colorate. Si, deodata, vedem toti! E rosu! Pustiu’ ne-a facut lumina, deci merita toti banii.