Mi-am amintit brusc de experienta mea de sofer din raidul „Cu papucii in desert” la care am participat in 2002, alaturi de alte 13 fete, ca asa era gandit atunci, ca o expeditie destinata doamnelor.
Nu pot sa uit ce experienta bogata si ce amintiri de nesters iti provoaca o astfel de participare la condusul in coloana 10.000 de kilometri. Recomand tuturor raiduri si expeditii de tipul asta.
Tarile africane prin care am trecut sunt aproape cum ati vazut pe Discovery. Salbatice, in plina dezvoltare, luxuriante. Zic „aproape” fiindca nimic nu se compara cu a fi martor ocular la tot ce se intampla acolo.
De pilda, in Maroc. Am ajuns in Tanger si mi-a fost de-ajuns ca sa constat ca tot bagajul meu de uimiri si exasperari de conducator auto bucurestean este atat de putin consistent incat pare mai degraba un rucsacel pe langa ce ti se deruleaza acolo prin fata ochilor. Totul e haotic.
Nu exista reguli si ideea poate sa-ti placa asa, in condusul prin viata, dar cand esti legat de volan si te confrunti mereu cu ultima clipa nu ti se mai pare amuzant. Toate masinile sunt uriase, ca-n serialul celebru cu JR, ba daca stau sa ma gandesc bine sunt chiar ale lui JR. Numai Mertane de pe vremea serialului, anii ‘70-’80, toate cu vatamari consistente.
Ba nu au faruri, ba sunt busite ici-colo, ba le-a mai cazut o usa, ba au culoarea neconcludenta. Politisti cu ochelari de soare dirijeaza ceva numai de ei stiut si orice miscare ar face soferii au cu totul alte probleme, lucru care nu-i impacienteaza pe oamenii legii.
Chiar treceam prin centrul orasului, cand, ce sa vezi: doua masini se busisera binisor chiar in imediata noastra apropiere si... nimic. Nimic, nimic. Ma asteptam sa aud varianta colorata a limbajului strazii din Maroc. Aiurea. Eram incredintata ca o sa le vad pletele, baticurile, esarfele zburand prin aer, greblate de mana agresiva a celui pagubit, cand colo - nimic.
Nu numai ca niciun sofer nu a iesit din masina, dar niciunul n-a schitat nimic. Nici grimasa, nici sfert de gest, nimic! Mintea noastra de bucuresteni nu poate cuprinde asa ceva. Si-acum ma cutremur cand ma gandesc la momentul cu pricina si-mi pare rau ca n-am iesit sa-i bestelesc pe-aia.