GIANINA: Ca tiganu' la mall

Astazi un sofer m-a injurat.

O banda pe sens, una pe contrasens. El oprise si pusese autoturismul pe avarii. Din fata veneau incontinuu masini, nici nu putea fi vorba de a depasi. Iar el oprise, pe firava alee laterala a unui mall. Ca o fi avut treaba cu cineva fix acolo. Ca i s-o fi facut rau de foame, somn, sete, manele, nu stiu, ca nu mi-a comunicat.

Am dedus ca avea de lucru chiar acolo, in drum, dar mi-am amintit ca aveam si eu treaba si am claxonat timid. Fatala miscare. Ce mi-o fi trebuit mie sa apas basica zgomotoasa? De dupa portiera a iesit val-vartej mai intai o burta ghiftuita, ce parea umpluta cu de toate. Deci nu-i era foame. Cu o sticla de plastic in mana.

Poate ca-i era sete pana la urma. Si a inceput sa ma injure. In toate felurile, cu ochii scosi din orbite, cu vocea ragusita de ura, cu fata-i bine bronzata devenind palida de furie. M-a improscat cu invective mocirloase, cu toate ca se afla intr-o zona asfaltata, dichisita, deh, ca la mall. Concluzia ofensivei neasteptate: „Nu vezi, fa, ca am avariile puse, ce, esti chioara?”.

Ca adica de ce mi-am permis sa claxonez. Indata ce am vazut ce model era, genul bisnitar gras, cu picioare scurte, traficant de masini furate, cautand un mic motiv sa-si reverse gama de cuvinte garnisite cu fiere, am renuntat la gandul ca omul va inalta o mana, admitandu-si sugubat eroarea si am privit stupefiata, ca la teatru o piesa grotesca cu un personaj incifrat, care, de ciuda ca aplauzele nu mai vin, urca in masina cu numar strain si dispare in tromba.

Nu m-ar fi mirat daca m-ar fi invitat sa-l depasesc -  as mai fi stat minute buna pandind o bresa in suvoiul de pe contrasens. Timp suficient ca sa inteleg ce era de inteles. Ce-ar fi trebuit oare facut ca sa existe mai multa conciliere, mai mult respect, o reactie mai civilizata? Sa scriem legile nescrise ale politetii si apoi sa i le tatuam pe bicepsi?

Sa introducem in scoli materia numita „respect”? Sa-l facem sa creada ca o sa castige bani multi daca actioneaza corect? Hm? Cel mai mare regret a fost ca nu i-am cerut sticla de plastic, s-o pun in cosul de gunoi. Fac pariu ca a aruncat-o pe fereastra din goana masinii. Regret, da.