Gestul nebunesc al lui Popa şi alţi pupăcioşi din fotbal

Andrei Călin in Actualitate la 13 decembrie 2011, 12:05

După ce i-a sărutat mâna "centralului" Sebastian Colţescu, la finalul partidei cu CS Mioveni, atacantul echipei Voinţa Sibiu a povestit ieri, pentru EVZ, ce l-a determinat să procedeze astfel.

Un meci banal din campionatul de fotbal, cel dintre CS Mioveni şi Voinţa Sibiu (scor 1-2), disputat duminică, a fost pigmentat cu un gest nemaiîntâlnit pe stadioanele din România. La final, Iulian Popa (27 de ani), atacantul sibienilor, s-a dus la arbitrul de centru Sebastian Colţescu, i-a luat mâna în care avea fluierul, apoi i-a pupat-o cu foc. Luat prin surprindere, "centralul" craiovean n-a avut reacţie. În timpul jocului, "fluieraşul" i-a avantajat pe oaspeţi, pe care nu i-a sancţionat cu un penalty, în minutul 59, în urma unui duel petrecut în suprafaţa de pedeapsă, între Cristian Apostol şi Ciprian Tănasă. Colţescu le-a refuzat argeşenilor un penalty Iulian Popa a explicat ieri, pentru EVZ, cum a simţit nevoia să recurgă la gestul de curtoazie care i-a adus, peste noapte, celebritatea. "Nu a fost nimic premeditat. Nu mă gândisem la aşa ceva. Eram prins de tensiunea meciului. Nu aveam timp să anticipez aşa ceva. A fost vorba de bucurie spontană, de o descătuşare a echipei. Gestul nu s-a vrut a fi unul de recunoştinţă fiindcă domnul Colţescu ne-ar fi ajutat", ne-a spus atacantul echipei Voinţa. La polul opus, după meciul cu CFR Cluj, pierdut de sibieni în etapa a 15-a pe teren propriu, cu CFR Cluj (scor 0-1), Popa l-a făcut praf pe "centralul" Radu Petrescu: "Arbitrul m-a făcut să cred că am comis ceva rău. Ţi-e scârbă când vezi ce se întâmplă. Când i-am cerut explicaţii, ne-a tratat ca pe nişte oameni veniţi la cerşit, care miroseau urat", zicea atunci Popa. INTERVIU "Nu mai ştiu dacă i-am pupat fluierul sau mâna" EVZ: Iulian, ai intrat în istorie cu gestul de la meciul CS Mioveni - Voinţa Sibiu. De ce i-ai pupat mâna lui Colţescu? Iulian Popa: Vă dau cuvântul meu că nu a fost vorba de nimic premeditat. Nu mă gândisem la aşa ceva. Eram prins de tensiunea meciului. Nu aveam timp să anticipez aşa ceva. A fost vorba de bucurie spontană, de o descătuşare a echipei. Nici nu mai ştiu dacă i-am pupat fluierul sau mâna! A fost vorba şi de un gest de recunoştinţă faţă de arbitru, deoarece v-a favorizat la anumite faze? Nu, în niciun caz. Gestul nu s-a vrut a fi unul de recunoştinţă fiindcă domnul Colţescu ne-ar fi ajutat. Pentru noi, partida asta era foarte importantă. Jucam practic un meci de şase puncte, contra unei contracandidate la retrogradare. Vă daţi seama ce bucurie am simţit la final. Mai ales că noi luăm prime doar în cazul în care vom fi peste linia de retrogradare. Arbitrul cum a reacţionat? Nu a zis nimic, cred că a fost surprins. Chiar îmi cer scuze dacă l-am pus într-o postură proastă. Am înţeles că nu s-a supărat. Colegii şi conducerea clubului cum au primit vestea? Rişti să fii amendat? Coechipierii au râs puţin de mine, îţi dai seama că nu s-au putut abţine. Amendă nu cred că o să primesc. Nu am fost anunţat despre aşa ceva. Nu cred că am supărat pe cineva. HAZLIU. Iulian Popa a stârnit zâmbete după ce şi-a manifestat bucuria într-un mod nemaiîntâlnit la noi FOTO: AGERPRES La meciul pierdut de Voinţa cu CFR Cluj, ai făcut declaraţii destul de dure la adresa "centralului" Radu Petrescu. Nu eşti tot timpul un simpatizant al arbitrilor. Se ştie că au fost nişte probleme la jocul ăla. Beto, portarul CFR-ului, a simulat atunci un fault la o fază în care eu eram în apropierea lui şi nu l-am atins. Dacă aşa a considerat arbitrul atunci, eu ce să mai spun? Eram supărat la final. Ţi-ai câştigat celebritatea după jocul cu Mioveni. Nu mă încântă foarte tare să ajung cunoscut în modul ăsta. Nu asta am urmărit. Eu vreau să intru în prim-plan prin ceea ce fac pe teren. Atunci spune-ne câteva lucruri despre tine. Sunt născut în oraşul Victoria, am 27 de ani, joc atacant la echipa Voinţa Sibiu, în trecut am evoluat la FC Braşov. În acest sezon de Liga I am înscris trei goluri. Sunt căsătorit, dar nu am copii. Poate în iarna asta mă voi ocupa şi de aspectul acesta (râde). Soţia cum a interpretat ceea ce ai făcut la Mioveni? Nu i-a plăcut fiindcă am ratat două ocazii bune de gol. Mi-a reproşat. De gestul cu pupatul nu a spus nimic. Vei mai repeta gestul de la Mioveni? Nu, mi-a ajuns. În plus, l-am făcut gelos şi pe naşul meu de cununie, căruia i-am pupat mâna în alte condiţii. Trebuie să discut cu el, să îi dau explicaţii pe tema asta. "Nu mă încântă foarte tare să ajung cunoscut în modul ăsta. Nu a fost vorba de nimic premeditat. Nu aveam timp să anticipez aşa ceva." IULIAN POPA, atacantul echipei de fotbal Voinţa Sibiu CLIPE DE PASIUNE În istoria fotbalului sunt cunoscute mai multe momente de tandreţe între jucători sau între fotbalişti şi antrenori În fotbalul românesc şi cel internaţional, jucători, an trenori şi arbitri au fost protagoniştii unor gesturi care a implicat sărutatul mâinii şi nu numai. Celebru a rămas gestul făcut în 2002 de francezul Pascal Nouma, cel care i-a sărutat mâna antrenorului român Mircea Lucescu. Evenimentul a avut loc în timpul partidei Beşiktaş - Dinamo Kiev, din Cupa UEFA. "Il Luce" i-a întors gestul lui Pascal Nouma Atacantul "vulturilor" a vrut să-şi arate recunoştinţa faţă de "Il Luce", după ce a marcat împotriva ucrainenilor.

Antrenorul celor de la Beşiktaş i-a întors jucătorului gestul de recunoştinţă. În 2003, după ce a punctat în partida de campionat cu Gaziantepspor, francezul a venit spre banca tehnică pentru a jubila. În acel moment Lucescu i-a pupat şi el mâna jucătorului.

PEDAGOGIE. Lucescu a ştiut de multe ori să îşi apropie jucătorii cu personalitate FOTO: REUTERS

"Lucescu şi Nouma sunt chit. Am văzut cât de strânsă este relaţia românului cu fotbaliştii săi", a notat presa din Turcia după acea partidă. Nouma, un atacant foarte talentat, dar neînţeles de alţi tehnicieni cu care lucrase, a avut o relaţie excelentă cu Lucescu senior. În sezonul 2002- 2003, cei doi au câştigat campionatul cu formaţia din Istanbul.

Meme Stoica s-a remarcat în 2009 după ce i-a pupat mâna fotbalistului Dacian Varga. Atacantul marcase golul egalizator la partida Unirea Urziceni - VfB Stuttgart (scor 1-1), din grupele Ligii Campionilor. "Eu nu prea mă manifest aşa. Mi-era frică fiindcă nu vom face niciun punct în Liga Campionilor şi de-aia am reacţionat aşa. Dacă îl prindeam pe Varga, îl pupam pe el. Nu i-am prins decât mâna", şi-a explicat Meme reacţia pe care a avut-o la acel joc.

În antiteză cu aceste momente ce au rămas istorie se află antrenorul Sorin Cârţu. Tehnicianul a devenit celebru pe vremea în care antrena pe Universitatea Craiova, în sezonul 2002-2003, după ce a spus că nu se va pupa cu ivorianul Mariko Daouda, indiferent de situaţiile întâlnite într-un joc: "Bă, să vă fie clar! Eu nu îl pup pe ăsta nici dacă ajunge golgheterul echipei". IDOL Gullit a avut "Stamford Bridge" la picioare Olandezul Ruud Gullit este considerat unul dintre cei mai mari fotbalişti care au evoluat pentru formaţia italiană AC Milan. Batavul a jucat pentru "roş-negrii" în intervalele 1987-1993 şi 1994-1995 şi, printre altele, a câştigat şi două Cupe ale Campionilor Europeni.

Venerat pe "San Siro", batavul a intrat definitiv şi în inimile fanilor echipei Chelsea Londra. Gullit a jucat pe "Stamford Bridge" între 1995-1998, iar din 1996 a fost şi antrenorul clubului, la care în acea perioadă evolua şi românul Dan Petrescu. În 1998, după ce a anunţat că va pleca de la Chelsea, olandezul a fost copleşit de iubirea suporterilor.

La ultima partidă disputată pe arena londoneză, unul dintre fani a fentat vigilenţa forţelor de ordine şi şi-a croit drum către Gullit. A căzut în genunchi în faţa lui Ruud, i-a sărutat picioarele şi l-a rugat să nu părăsească echipa. Demersul nu a avut însă efect. PERSONAJE Diego şi Şumi, alţi băieţi uimitori Fundaşul Giani Kiriţă şi portarul Bogdan Lobonţ au oferit şi ei un moment şocant în 2002, după ce Dinamo, echipa la care evoluau în acea vreme, a devenit campioantă. Cei doi "câini" s-au pupat pe gură, iar momentul a fost surprins de camerele TV. "Şumi" şi Teo show Acelaşi gest bizar i-a avut ca protagonişti pe mult mai celebrii Diego Armando Maradona şi Claudio Caniggia. Ei au şocat asistenţa în 1995, pe vremea când ambii evoluau în Argentina, la formaţia Boca Juniors. Diego şi Caniggia au sărbătorit astfel marcarea unui gol. În 2008, Maradona a fost din nou protagonistul unui episod uimitor: i-a pupat mâna brazilianului Ronaldinho. Gestul s-a vrut a fi o recunoaştere a valorii pe care o avea la acea vreme starul brazilian.