Femeia care le-a primit la Bucureşti pe regina Sofia a Spaniei şi pe Raisa Gorbaciova spune povestea transformării unei „ctitorii” a lui Ceauşescu într-o casă a duşmanilor regimului.
Numele Theei Luca apare pe o carte de bucate din 1980. Dar şi în istoria Muzeului Colecţiilor de Artă, o "ctitorie" a lui Ceauşescu cu o poveste curioasă. Dacă nu ar fi un nume atât de rar, ai zice că vorbim de două persoane. Astăzi, în biblioteca Theei Luca, tratatele de istoria artei stau laolaltă cu cărţile de bucate. Povestea cărţii de gătit e una interesantă. "Când m-am măritat, ştiam să fac numai ochiuri şi cartofi prăjiţi. Dar s-a întâmplat ca mătuşa mea să îşi piardă soţul. Şi s-a refugiat în muncă. Am încercat să o ajut", spune Thea Luca. Aşa că a luat o întreagă bibliotecă de cărţi de bucate de la o rudă şi a adus-o în casa mătuşii. S-au apucat de experimentat. Aşa a ieşit o carte de bucate, semnată de Thea Luca şi Liliana Podoleanu, în 1980. "În acele vremuri, a găti folosindu-te de ce găseai era o artă", spune Thea Luca, făcând trecerea spre un capitol mult mai important din viaţa sa. "Ctitoria" lui Ceauşescu, loc de protocol zero
Muzeul Colecţiilor s-a deschis în 1978, la cererea lui Ceauşescu. "După câţiva ani, muzeul a fost declarat loc de protocol zero. Asta însemna că toate persoanele aflate în vizită oficială erau invitate să vină aici", povesteşte Thea Luca. În 1982, conducea o instituţie cu un important patrimoniu, promovată de regim tocmai pentru că Nicolae Ceauşescu o deschisese.
Palatul Romanit, gazda muzeului, a fost ridicat în primele decenii ale secolului XIX. Dar, în comunism, în afara unei reparaţii în fugă după cutremur, nimeni nu s-a învrednicit să renoveze clădirea în care aveau să păşească, printre alte personalităţi, regina Sofia a Spaniei şi Raisa Gorbaciova, prima doamnă a URSS. Pereţii de la parter aveau igrasie, la etajul doi era uscăciune. În pod, erau atâtea vase câte spărturi în tablă. Se umpleau la fiecare ploaie, iar pompierul suia să le golească. Ei bine, în clădirea aceasta interesantă, dar neîngrijită, îşi găseau adăpost, printre altele, pânze de Marcel Iancu, Nicolae Grigorescu ori Tonitza şi sculptură de Brâncuşi şi Bourdelle. "Capşa" interbelică s-a mutat la Colecţii
Anul 1982 a adus-o pe Thea Luca la conducerea muzeului. Şeful de secţie fusese demis în urma unui furt. În loc să fie la muzeu, plecase să facă ţuică la ţară. Zici că e un film. Două Grigorescu au dispărut atunci şi, deşi recuperate mai târziu, şeful a fost îndepărtat pentru neglijenţă în serviciu.
Acel an a rămas însă în istorie pentru altceva: scandalul meditaţiei transcendentale, instrumentat de comunişti pentru a-i compromite pe intelectualii vremii. Lui Andrei Pleşu i s-a luat dreptul de semnătură, iar instituţiile culturale au primit ordine să nu îl primească. "Dar noi l-am invitat în continuare. În câţiva ani, aici se formase un nucleu de lideri de opinie. Aceştia se strângeau şi formau opinia, după sistemul Capşa din perioada interbelică. Nu huiduiau, pentru că nu puteau face asta, dar puteau opri demolarea sistematică a scării valorilor cu care ne confruntam în acei ani. Era forma noastră de rezistenţă prin cultură", descrie Thea Luca întâlnirile la care luau parte, printre altele, intelectuali din grupul Noica ori foşti condamnaţi politic ca Alecu Paleologu. În "Siberia" se vedeau filme de Fellini, Forman, Polanski şi Tarkovski
Cuibuşorul lui Ceauşescu se întorcea împotriva lui. "Când trebuia să organizăm expoziţii pentru Cântarea României, spuneam că este igrasie şi nu se pot ţine aici", spune Thea Luca. Între timp, la Muzeul Colecţiilor ajunseseră indezirabili "exilaţi" de la Muzeul de Artă, oameni ca Andrei Cornea, Radu Bercea, Cristian Velescu, Dana Dragomir sau Mihaela Varga.
"Muzeul Colecţiilor era numit Siberia", glumeşte doamna Luca. Angajaţii suiau prin pod şi se gândeau care ar fi cea mai bună poziţie pentru a-l împuşca pe Ceauşescu. Încă nu bănuiau că asta chiar o să se întâmple. Erau seri în care se urmăreau filme la care nici nu visau românii în regimul comunist. "Veneau oameni de la Arad, cu avionul", pentru a vedea producţii de Fellini, Forman, Polanski, Tarkovski şi alţii. În "Siberia" lumea începea să vină de bună voie, "erau conferinţe pe care le ţineam de două ori, deoarece erau foarte mulţi care doreau să asiste". Scaunul liber de lângă regina Spaniei
Asta nu o scutea de ordinele regimului. Adică să primească soţii de demnitari. Peste ani, aceste vizite pline de peripeţii au convins-o pe Thea Luca să scrie "Ghidul gazdei perfecte", publicat de Humanitas. "Aranjasem totul, urma să primim o vizită din Cipru. Şi, cu 15 minute înainte să vină doamna Mimi Kyprianou, soţia presedintelui acestei ţări, a căzut o bucată de stuc de tavan, chiar în holul de protocol, unde se semna în cartea de onoare. N-aveam ce face: am strâns acolo molozul şi ne-am rugat să nu vadă nimeni stucul lipsă plafonul schilodit. Când a venit Regina Sofia, Elena Ceauşescu ar fi trebuit să o însoţească la muzeu. Iar noi, unde era cartea de onoare, pusesem două scaune. Regina – extrem de drăguţă, avea o verticalitate regală, distantă, care mie mi-a plăcut enorm – a vizitat muzeul şi a observat cele două scaune. Eu îmi pusesem mâinile în cap – toţi din muzeu uitasem să luăm celălalt scaun. Cred că a realizat perfect ce se întâmplă şi a invitat-o pe Suzana Gâdea ( preşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste - n.r.) să ia loc pe scaunul de lângă. Acesta a fost un gest cu adevărat regal", descrie Thea Luca două dintre vizitele oficiale la Muzeul Colecţiilor. Gorbaciova trebuia "deturnată" la Muzeul de Artă
Dar niciuna dintre vizite nu se compară cu cea a Raisei Gorbaciova, din mai 1989: "Muzeul era în halul în care era. Cu o lună înainte de vizită, a venit un domn de la ambasada rusă să ne anunţe că tovăraşa Gorbaciova doreşte să viziteze muzeul. M-au chemat imediat la Muzeul de Artă şi mi-au sugerat să merg să vorbesc cu amabasadoru. Ideea era să o «deturnăm» la Artă. Mi s-a părut incredibil şi impardonabil pentru o gazdă, aşa că am refuzat. Oricum, aveam să aflu că Raisa dorea să reorganizeze galeriile Tretiakov după modelul de la Colecţii. Imediat, s-a dat ordin să se zugrăvească toate cele 80 de camere ale clădirii în care era Muzeul. Au fost trimişi zugravi de la Buftea, de la Artă, de la Lido. Dădeam jos colecţiile, se zugrăvea, puneam colecţiile la loc. Apoi, Elena Ceauşescu a dat ordin să zugrăvească clădirea pe exterior. Am pus hârtii la geamuri, să le protejăm, pentru că oricum n-am fi avut timp să le spălăm. Dar, a doua zi, am văzut că muncitorii şi-au luat schelele şi au plecat". Ceauşescu: nu zugrăvesc eu pentru Gorbaciov
Ce se întâmplase? Fosta muzeografă explică: "Nicolae Ceauşescu a zis că nu vrea să creadă Gorbaciov că se deranjează prea tare de dragul lui. Am dezlipit hârtiile şi am dat slavă lui Dumnezeu că am scăpat. Dar nu scăpasem". În ziua dinaintea vizitei Raisei Gorbaciova la muzeu, a plouat cu găleata. Cei de la Colecţii s-au trezit că un întreg perete de la etajul doi era plin de apă. Dâra se întinsese chiar şi la etajul unu.
"Am luat o galerie – spune Thea Luca – şi am prins-o de tavan, am dublat-o cu o rilogă şi am acoperit peretele cu draperii gri. Am agăţat lucrările şi, din nou, nu puteam decât să ne rugăm să nu ridice nimeni ochii spre tavan". Vizita a mers bine. Gorbaciova “era deschisă la discuţie, se vedea că e cunoscătoare de artă, în general, şi s-a arătat foarte interesată de iconografia pe sticlă". Elena Ceauşescu nu a însoţit-o însă. O singură dată a venit la Muzeul Colecţiilor alături de o soţie de demnitar: la o vizită a primei doamne din Mongolia. "E singura dată când am văzut-o pe Elena Ceauşescu zâmbind", îşi aminteşte Thea Luca.