Cine râde, cine plânge și de ce.
Când o un brand cunoscut și folosit în toată lumea se suprapune cu o listare de proporții, imposibil să nu se lase și cu puțină isterie. Este și cazul Facebook: ce-a entuziasmat dimineața, dezamăgește seara .
Discuția nu-i dacă Facebook e sau nu o bulă. Poate fi, așa cum putea fi și la ultima discuție pe tema asta, anul trecut. De atunci și până acum, valoarea s-a dublat, de la 50 la 104 de miliarde de dolari. Orice scenariu rămâne deschis: se poate duce sau nu la un dolar, trecând prin toate traseele imaginabile, adică inclusiv printr-o nouă dublare.
Însă, când adrenalina este sus, timpul curge parcă mai greu. După listarea în care Facebook a adunat 16 miliarde de dolari, la prețul de 38 de dolari pe acțiune, "n-a crescut destul de mult", "s-a dezumflat prea repede" și a fost nevoie ca investitorii existenți să susțină nivelul de preț.
Nu-i nicio surpriză. E doar politică. Să explicăm:
Listarea a fost de tip "ofertă publică inițială". Până acum, compania era "privată", adică existau acționari rezultați din infuzii de capital anterioare și tranzacții bilaterale, însă compania nu avea obligații de transparență și nici vreo cotație de referință. Acum, Facebook a devenit "publică": asta înseamnă că au fost emise acțiuni noi, pe care le-a putut cumpăra oricine și care pot fi revândute ușor și rapid pe NASDAQ. Banii intră în conturile companiei.
Se știa destul de clar intervalul în care se va învârti prețul, pe baza multiplelor evaluări și tranzacții private. De aici, începe politica:
În cele mai multe cazuri, politica este ca investitorii nou-intrați să fie avantajați pintr-o reducere de preț, care se materializează într-un profit rapid și bonus de entuziasm. Însă acest lucru nu e gratis. Prețul e plătit de acționarii existenți, care își văd procentele diluate pe bani puțini. De ce acceptă? Pentru că banii cei noi sunt necesari pentru dezvoltarea companiei la nivelul următor, la care acțiunile ajung să valoreze substanțial mai mult. O mică pierdere de etapă nu prea contează.
Însă atunci când compania are reputație foarte bună și poate obține ușor finanțare, nu are nevoie de momeli. Caz în care încearcă să maximizeze valoarea pentru acționarii existenți. Prețul trebuie să fie cât mai mare, dar fără să depășească pragul la care emisiunea nu e subscrisă în totalitate.
Exact asta s-a întâmplat la Facebook. Toate acțiunile s-au vândut. Pentru scurt timp, prețul a atins chiar un vârf de 45 de dolari. După care, pe măsură ce investitorii pe termen scurt și-au marcat profiturile, a scăzut înapoi. La nivelul de 38 de dolari, investitorii existenți s-au simțit chiar datori să intervină și să nu lase prețul să coboare, dintr-un motiv simplu: să-și protejeze o investiție bună.
Sigur că mulți dintre nou-intrați sunt dezamăgiți: le-ar fi plăcut să plece acasă cu 10-20-50% în doar câteva zile. Însă dezamăgirea lor pur și simplu nu contează: Dacă prețul o ia din nou în sus, vor uita și se vor bucura. Dacă a atins maximum posibil și începe să scadă, Facebook se va bucura că n-a făcut nimănui vreun cadou inutil.