Chitaristul în vârstă de 58 de ani, născut în agitatul Belfast, a murit în somn duminică seară, în camera sa de hotel din Estepona, Spania, unde se afla în vacanţă.
Trista veste a dispariţiei lui Gary Moore a fost anunţată de managerul acestuia, Adam Parsons, care a menţionat că nu a fost stabilită până acum cauza exactă a decesului artistului.
Ministerul spaniol de Interne a anunţat, ieri-dimineaţă, că poliţia va aştepta rezultatele autopsiei înainte de a decide dacă se impun investigaţii criminalistice suplimentare. Un purtător de cuvânt al ministrului a declarat că, până în prezent, nu există semnele unei morţi violente. Decesul lui Moore i-a surprins pe cei apropiaţi, cu atât mai mult cu cât aceştia nu ştiau ca artistul să aibă vreo problemă de sănătate.
Influenţe şi confluenţe
De-a lungul unei cariere de aproape 40 de ani, Gary Moore şi-a câştigat renumele de maestru al chitării. Sentimente intense şi lirism profund sunt cele două esenţe care fac muzica ir landezului atât de specială. O dovadă de virtuozitate în cazul lui Gary Moore a fost uşurinţa cu care acesta reuşea să treacă de la tonalităţile dulci de blues classic la rock-ul cel mai pur.
Brian May, chitaristul trupei Queen, l-a numit "cel mai mare instrumentist de muzică rock al anilor ’60/’70", alţii i-au spus " Lordul coardelor". Pentru fani a fost Gary Moore, acel magician al chitării, care i-a vrăjit cu recitalurile solo de chitară.
Născut în Belfast pe 4 aprilie 1952, Garry, pe numele său real Robert William Moore, a cântat pentru prima dată la chitară la 10 ani, iar debutul muzical l-a făcut în 1968, la început pe cont propriu, iar din 1973 alături de artiştii autohtoni Phil Lynott şi Brian Downey, care l-au cooptat în trupa Thin Lizzy.
Perioada de început a carierei lui Moore a fost marcată de tatonări şi căutări ale unui stil muzical propriu, cu influenţe dintre cele mai diverse, de la Elvis Presley şi The Beatles la Peter Green sau Jimi Hendrix. Pe acesta din urmă l-a ascultat pe când avea 16 ani, la Dublin, experienţa fiind decisivă pentru conturarea viitorului stil muzical, mărturisea Moore. Despre întâlnirea cu Beatles spunea: "Una dintre schimbările majore ale viziunii mele muzicale s-a petrecut după concertul The Beatles, când am rămas definitiv fermecat de George Harrison".
Dedicat bluesului
Perioadei Thin Lizzy i-au urmat colaborările cu Albert Collins, Jim Capaldi, The Beach Boys, Gary Husband, Ozzy Osbourne sau Andrew Lloyd Webber.
După succesul repurtat alături de trupa care l-a consacrat, Moore s-a dedicat în exclusivitate bluesului. Se întâmpla în anii ’90, când chitaristul a cucerit topurile cu single-ul care de altfel l-a făcut celebru - "Still Got the Blues".
" ...de câte ori mă aflam în cabina mea începeam să-mi cânt blues la chitară. Într-o seară, basistul Bob Aisley a venit la mine şi mi-a spus: «Ştii, Gary, următorul lucru pe care trebuie să-l faci este un album blues. Ar putea fi cel mai importantă realizare a carierei tale». Am râs şi a râs şi el, dar l-am ascultat şi am făcut bine". Albumul "Still Got the Blues" a fost cel mai de succes din cariera lui Gary Moore.
"Blues-ul e blues. Nu îl poţi cânta altfel decât bine şi cu pasiune", spunea artistul în 2007. <object style="height: 390px; width: 640px;"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/4O_YMLDvvnw?version=3" /><param name="allowFullScreen" value="true" /><param name="allowScriptAccess" value="always" /><embed src="http://www.youtube.com/v/4O_YMLDvvnw?version=3" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true" allowscriptaccess="always" height="390" width="640"></embed></object>